ICCJ. Decizia nr. 1571/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1571/2004
Dosar nr. 107/2004
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 27 februarie 2003, pronunţată în rejudecare, după desfiinţarea unei prime hotărâri pronunţate în cauză, prin Decizia nr. 425 din 22 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul S.M. la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 709 din 15 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca acesta să execute 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului să se mai afle în Bucureşti o perioadă de 5 ani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 14 spre 15 septembrie 2000, inculpatul S.M. însoţit de o persoană rămasă neidentificată a pătruns într-o locuinţă din comuna Ciorogârla, aflată în construcţie, în care dormeau mai mulţi muncitori şi, ameninţându-i pe aceştia cu un topor pe care-l avea asupra sa, a sustras mai multe obiecte şi anume un baros, un ciocan de dulgherie şi un topor, proprietatea muncitorilor, precum şi un cablu electric aparţinând proprietarului construcţiei, C.E.
Această sentinţă a fost desfiinţată prin Decizia penală nr. 238 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti care, admiţând apelul declarat de inculpat a redus pedeapsa de la 9 la 7 ani închisoare şi, a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 709 din 15 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca acesta să execute în total 8 ani şi 6 luni închisoare.
Prin Decizia nr. 4504 din 15 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a curţii de apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei de admitere a recursului inculpatului, Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că unul dintre judecătorii care au pronunţat hotărârea atacată s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 47 C. proc. pen., deoarece a făcut şi din completul de judecată care a pronunţat în aceeaşi cauză Decizia nr. 425 din 22 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
După rejudecarea apelului declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 211 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 691 din 19 martie 2004, a desfiinţat această sentinţă şi, în fond, a dispus reducerea pedepsei aplicate de la 9 la 7 ani închisoare şi, a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 709 din 15 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca acesta să execute în total 8 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii a curţii de apel a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, în raport cu pericolul real al faptei şi cu circumstanţele sale personale.
Recursul nu este fondat.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului S.M., instanţa de apel a ţinut seama de limitele de pedeapsă de lege pentru infracţiunea comisă de acesta, de pericolul ridicat al faptei, de împrejurarea că inculpatul este recidivist, precum şi de celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând temeiuri să se reducă pedeapsa în modul cerut de inculpatul recurent.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 691 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 24 octombrie 2000 la 19 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1579/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
