ICCJ. Decizia nr. 162/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierenr. 162/2004
Dosar nr. 3587/2004
Şedinţa din 23 iunie 2004
Asupra cererii de recuzare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 10948/P/2003 Tribunalul Timiş a trimis spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Timişoara cererea inculpatului B.C., prin care recuza toţi judecătorii din cadrul Tribunalului Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, prin adresa din 22 iunie 2004, a înaintat această cerere de recuzare, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, observând că petentul recuză şi toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Timişoara.
Prin cererea de recuzare, petentul a indicat drept motive ale formulării acestei cereri, împrejurarea că, a fost condamnat pe nedrept, în contextul în care s-au sustras probe de la dosar, s-au încălcat principii de drept şi este nevinovat.
Verificând aceste susţineri în raport de prevederile art. 51 şi art. 52 C. proc. pen., se constată că cererea este inadmisibilă pentru cele ce urmează:
Astfel, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător.
Pe de altă parte, prevederile art. 46 – art. 43 C. proc. pen., enumeră limitativ şi expres cazurile în care un judecător este incompatibil într-o cauză.
Prin cererea dedusă judecăţii, petentul nu numai că nu indică motive de incompatibilitate, din cele arătate de lege, dar nici nu prezintă pentru fiecare judecător din cadrul instanţei, vreun motiv de incompatibilitate, aşa cum imperativ, solicită dispoziţiile mai sus-citate.
În acest context, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara prin care nu se indică motive de incompatibilitate, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.
Având în vedere că, prin aceiaşi cerere petentul a recuzat şi judecătorii din cadrul Tribunalului Timiş, cererea va fi trimisă Curţii de Apel Timişoara, care a va examina în raport cu prevederile legale în materie.
Observând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petentul B.C.
Trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea cererii de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Timiş.
Obligă petentul să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu recurs în 48 ore de la pronunţare
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2004. Penal. Art.211 alin.2; 208, 209... | ICCJ. Decizia nr. 1620/2004. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen.... → |
|---|
