ICCJ. Decizia nr. 1620/2004. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1620/2004
Dosar nr. 2780/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 19 martie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul R.V.A. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals, în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune privind calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a admis acţiunea civilă formulată de Ministerul Transporturilor, Lucrărilor Publice şi Locuinţei şi inculpatul a fost obligat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.R., SNC Ploieşti, suma de 852.270.422 lei despăgubiri civile.
Acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor, D.G.F.P. Prahova a fost respinsă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, administrator al SC L.R. SNC Ploieşti, în perioada 21 aprilie 2000 – 2 octombrie 2001, a desfăşurat activităţi de comercializare produse petroliere, fără însă a ţine o evidenţă contabilă strictă, în conformitate cu normele legale incidente.
D.G.F.P. Prahova, la 14 noiembrie 2002, urmare controlării firmei inculpatului, a constatat că în intervalul 2000 – 2001, societatea nu a depus declaraţia privind obligaţiile fiscale, de conturi TVA, bilanţuri contabile, deşi activitate a existat şi nu a înregistrat aceste rezultate în patrimoniu, fiind astfel încălcate dispoziţiile Legii nr. 82/1991, legea contabilităţii.
Practic, inculpatul, a achiziţionat de la SNP P. SA, sucursala P. şi de la SC R. Rafinare, Rafinăria V. Ploieşti, cantităţi de motorină şi benzină fără taxă MTR cât şi vega - sol şi solvent de extracţie. În perioada 21 aprilie 2000 – 7 august 2000, de la cele două societăţi amintite, inculpatul a achiziţionat cantitatea totală de 412.293 kg motorină pentru agricultură, fără taxă MTR şi 60.750 kg benzină PREMIUM II, CO 95, tot fără taxă MTR, el livrându-le către diferiţi clienţi, în facturile emise înscriind, nereal, că preţul include taxa MTR.
Prin această activitate, inculpatul a încasat, ilegal, taxa MTR în sumă de 852.270.422 lei.
În perioada 23 august – 20 octombrie 2001, inculpatul a achiziţionat de la SC R. Rafinăria V., cantitatea de 14.460 kg vega - sol, pe care, după ce a evidenţiat-o, scriptic, ca fiind motorină, a livrat-o SC L. SRL Sfântu Gheorghe.
La 2 octombrie 2001, inculpatul a cumpărat de la SNP D.L.P.P. Brazi, cantitatea de 11.320 kg solvent de extracţie, pe care, de asemenea, a livrat-o SC P.G. SRL Braşov ca fiind benzină PREMIUM II, CO 95, el obţinând, nelegal, suma totală de 101.851.789 lei.
După 9 august 2000 şi până la 2 octombrie 2001, inculpatul, împreună cu administratorul SC D.I.E. SRL Ploieşti, G.R. şi cu A.I., folosind aceeaşi manieră infracţională, au achiziţionat produse petroliere inferioare pe care le-au vândut ca fiind motorină sau benzină, precum şi motorină fără taxă MTR, dar pentru care în facturile fiscale, au înscris taxa respectivă.
În aceste mod, în perioada septembrie 2000 – mai 2001, inculpatul l-a ajutat pe G.R. să comercializeze, prin SC D.I.E. SRL Ploieşti, cantitatea de 1.859.953 kg motorină pentru agricultură, scutită de taxa MTR, dar, în realitate, la vânzarea către beneficiari, ei încasând această taxă, prejudiciul adus cifrându-se la 5.169.383.383 lei.
În perioada august 2000 – septembrie 2001, inculpatul în baza aceleiaşi înţelegeri cu G.R., l-a ajutat pe acesta să valorifice cantităţile de 952.480 kg combustibil uşor tip I şi 49.280 kg combustibil tip M ca fiind motorină, şi cantitatea de 22.980 kg benzină de extracţie ca fiind benzină P., beneficiarii fiind ai firmei sale. Ca atare, s-a obţinut, nelegal, suma de 1.955.307.720 lei, neevidenţiată în contabilitatea SC D.I.E. SRL Ploieşti, documentele însoţitoare livrărilor către beneficiari atestând nereal calitatea produsului şi componentele preţului.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, sens în care a solicitat achitarea, în susţinerea motivului de apel el argumentând că singurul vinovat de săvârşirea faptelor este G.R., condamnat într-un alt dosar.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 247 din 21 mai 2003 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., respectiv faptelor săvârşite li s-a dat o greşită încadrare juridică şi în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, se incriminează sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activităţi, pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri.
Acest text de lege incriminează deci acţiunea contribuabilului de a viola o dispoziţie a legii fiscale, în scopul de a nu plăti taxele datorate, în întregime sau în parte.
În cauză, inculpatul, achiziţionând produse petroliere plătite fără taxa MTR, pe care le-a vândut însă încasând pentru sine taxa, deci sustrăgându-se de la plata ei către stat, a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, nu infracţiunea de înşelăciune, aceasta constând din inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Aşa fiind, instanţa trebuia să constate că inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, nu pe cea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Întrucât până la momentul judecăţii, textul art. 11 din Legea nr. 87/1994 a suferit modificări, se va aplica art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv cel ale cărui limite de pedeapsă constituie legea penală mai favorabilă.
Privind pedeapsa pentru această infracţiune, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că 3 ani şi 6 luni închisoare răspund pericolului social al faptei, agravat de atingerea adusă normelor vizând obligaţiile contribuabilului vis-a-vis de bugetul de stat, împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv pe o perioadă care s-a întins pe aproximativ un an şi 6 luni, dar şi persoanei făptuitorului, acesta sustrăgându-se urmăririi penale.
În ce priveşte reţinerea, în sarcina inculpatului, a tentativei la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, fapta pentru care inculpatul G.R. a fost trimis în judecată într-o cauză disjunsă, este de observat că acest din urmă inculpat, prin sentinţa penală nr. 264 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, instanţa, în baza probatoriului administrat constatând că în ce-l priveşte, infracţiunea de înşelăciune nu există în materialitatea sa, odată ce inculpatul a cumpărat motorină fără taxă MTR inclusă în preţ şi a revândut-o cu perceperea, de la beneficiari, a respectivei taxe, el astfel obţinând un venit ilicit concretizat în neplata impozitului pe profit şi a TVA.
Ca atare, în sarcina inculpatului R.V.A. nu se poate reţine complicitate la infracţiunea de înşelăciune motiv pentru care se impune achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).
Totodată, faţă de modificările legislative de la data săvârşirii faptelor până la judecată, se constată că în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, pedepsele de 4 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi 4 ani închisoare, pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, sunt graţiate în întregime şi condiţionat. Se va face aplicarea art. 7 din legea sus-menţionată.
Având în vedere că inculpatul recurent a săvârşit faptele de evaziune fiscală şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod în concurs, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), ale art. 34 lit. b) şi cu referire la art. 72 şi art. 52 C. pen., pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare se vor contopi, se va dispune executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., fiind în măsură să realizeze prevenţia generală şi specială.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 247 din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 107 din 19 martie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei în înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la dispoziţia de condamnare a inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi referitor la neaplicarea legii de graţiere vizând pedepsele pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă, de 10 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel:
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;
- 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, text de lege în baza căruia cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 constată graţiate, în întregime şi condiţionat, pedepsele de 4 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi de 4 ani închisoare, pentru complicitate la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2002 la 24 martie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1622/2004. Penal. Art.215 alin.4; 5 c.pen.... → |
|---|
