ICCJ. Decizia nr. 1623/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1623/2004
Dosar nr. 2865/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 442 din 4 septembrie 2002, Tribunalul Dolj, în baza dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen., a achitat pe inculpatul C.M., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod şi a art. 61 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Pe latură civilă, s-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
Actul de inculpare a reţinut că la data de 20 mai 2001, în apropierea locuinţei sale din municipiul Craiova, inculpatul, căruia fratele său C.I. îi transmisese că S.M. este supărat că el, după ce avusese relaţii intime cu o prostituată, o luase pentru a o determina să „lucreze" în folosul lui, deşi într-un prim moment diferendul dintre ei fusese aplanat, întrucât S.M. s-a supărat şi l-a injuriat şi ameninţat cu moartea, atunci când, acesta i-a spart geamurile casei, el, însoţit de mai multe rude, au mers în stradă pentru a se întâlni cu grupul lui S.M.
Aici, S.M., agresiv, i-a cerut inculpatului să-şi ceară iertare în genunchi, el întărindu-şi solicitarea prin scoaterea de sub haine, a unei săbii şi a unui briceag cu lamă rabatabilă.
Derutat şi timorat, inculpatul a fugit într-un părculeţ din apropiere, urmat fiind însă de S.M. Imediat, cei doi au fost urmaţi şi de alte persoane din grupurile lor.
La un moment dat, inculpatul a sesizat că S.M. îl va lovi şi a parat gestul, ceea ce l-a determinat pe S.M. să scape din mână cuţitul. Imediat, inculpatul a luat de jos cuţitul, a fugit şi când S.M. şi grupul său l-au ajuns din urmă, S.M., încercând să-l lovească cu sabia, aceasta l-a nimerit pe S.F. care s-a prăbuşit la pământ. În continuare, S.M. a încercat din nou să-l lovească cu sabia pe inculpat, lovitura îndreptându-se însă în asfalt. Întrucât S.M. s-a dezechilibrat şi s-a aplecat, inculpatul l-a lovit cu cuţitul în spate, intensitatea loviturii făcând victima să se prăbuşească la pământ, în scurt timp ea decedând.
Raportul medico-legal de autopsie a înscris că moartea lui S.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţă a plăgii tăiată-înţepată a hemitoracelui stâng, cu interesarea plămânului stâng şi a arterei pulmonare, leziunea fiind produsă de un corp tăietor-înţepător. S-a mai reţinut că victima a recepţionat lovitura în poziţia aplecată înainte.
Instanţa a reţinut că în faza urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, pe care însă a motivat-o ca fiind răspuns la atitudinea deosebit de violentă a victimei şi a faptului că a fost urmărit de aceasta pe o distanţă de aproximativ 200 m, iar obiectul pe care victima îl avea în mână şi cu care îl ameninţa era o sabie de mari dimensiuni pe care atacatorul o ţinea cu ambele mâini tocmai pentru a-şi atinge scopul propus, acela de a-l ucide.
Totodată, s-a mai reţinut că deşi s-a exercitat rol activ pentru a fi ascultaţi la cercetarea judecătorească martorii audiaţi la urmărirea penală, singurul care s-a prezentat în instanţă a fost martorul ocular C.I., fratele inculpatului, acesta relatând că dacă inculpatul nu ar fi lovit victima cu cuţitul, el ar fi fost cel ucis pentru că S.M. a încercat să lovească de mai multe ori cu sabia.
Referitor la vinovăţia inculpatului, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile legitimei apărări menţionate în art. 44 alin. (2) C. pen., în sensul că inculpatul a acţionat pentru a înlătura un atac material direct, imediat, şi care îl punea în pericol grav.
Instanţa a mai reţinut că din desfăşurarea faptelor atacul a fost şi injust.
Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, motivul invocat fiind nelegala reţinere a legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 207 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, instanţa reţinând că inculpatul a acţionat în stare de legitimă apărare, atacul victimei împotriva lui fiind în curs de desfăşurare şi punându-i viaţa în primejdie.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, au declarat recursuri partea vătămată S.I. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Partea vătămată nu a motivat în scris şi nici oral, recursul declarat.
Asupra acestei căi de atac, sunt de reţinut următoarele:
Potrivit art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Din examinarea lucrărilor cauzei prin prisma acestei dispoziţii procedural penale, se reţine că partea vătămată S.I., tatăl victimei S.M., nu a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe şi hotărârea pronunţată de instanţa de apel, iar apelul declarat numai de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj nu a modificat soluţia din sentinţă.
Pentru considerentul expus, recursul declarat de partea vătămată fiind inadmisibil, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia şi care pune în pericol grav persoana celui atacat.
În cauză, în desfăşurarea evenimentelor, inculpatul s-a aflat în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, dar, după ce victima a scăpat din mână cuţitul, l-a luat el şi, mai departe, când aceeaşi victimă, încercând să-l lovească cu sabia, aceasta a izbit asfaltul şi corpul atacatorului s-a curbat în direcţia spre în faţă, cu acelaşi cuţit luat în condiţiile arătate, inculpatul a aplicat, în spatele victimei, lovitura mortală. Astfel, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., deoarece, în acel moment, atacul victimei încetase de a fi imediat (iminent sau în curs de desfăşurare); în schimb, există circumstanţa atenuantă a provocării, întrucât ameninţarea inculpatului, cu cuţitul (iniţial) şi pe urmă cu sabia, de către victimă, a fost de natură să producă acestuia o puternică tulburare, sub stăpânirea căreia a comis fapta.
În sensul celor arătate, sunt declaraţiile constante ale martorului ocular C.I., zis T., declaraţii date la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească.
Având în vedere situaţia de fapt astfel cum rezultă din proba detaliată, inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat în condiţiile existenţei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În ce priveşte pedeapsa, în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că 5 ani închisoare reflectă pericolul social ridicat al faptei, dar şi împrejurările în care aceasta a fost comisă, sens în care inculpatului i se reţine şi circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) şi, de asemenea, conduita sa pe parcursul desfăşurării procesului penal, el recunoscând comiterea faptei, astfel că îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a), cu referire la alin. penultim C. pen.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze şi scopul pedepsei, prevăzut în art. 52 C. pen., respectiv prevenţia generală şi specială.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 207 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.M.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 442 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Dolj cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 61 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la alin. penultim al acestui din urmă text, condamnă pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 mai 2001, până la punerea efectivă în libertate.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată S.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta parte vătămată S.I. la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul C.M. la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ocazionate la urmărirea penală şi la instanţele de judecată, din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2004. Penal. Art.215 alin.4; 5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1627/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
