ICCJ. Decizia nr. 1622/2004. Penal. Art.215 alin.4; 5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1622/2004
Dosar nr. 3273/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132 din 28 noiembrie 2001, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul T.G.C. la următoarele pedepse:
- 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 4 ani închisoare şi un an pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 ani închisoare şi un an pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 – art. 71 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 1999 până la 15 octombrie 1999.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la următoarele despăgubiri civile:
- 2.185.615.000 lei, părţii civile A.F. Piatra Neamţ, reprezentând taxe şi impozite neachitate către stat, actualizată la data executării;
- 8.255.443.242 lei părţii civile SC C. SA Urziceni, aflată în lichidare judiciară;
- 8.672.245.936 lei părţii civile SC T.C. SRL Târgovişte, aflată în lichidare judiciară.
S-a luat act că prejudiciile cauzate SC N. SA Paşcani, în sumă de 248.880.000 lei şi SC F. sa Galaţi de 1.713.760.000 lei au fost recuperate şi a fost respinsă cererea SC T.C. SRL Târgovişte de obligare la despăgubiri ca parte responsabilă civilmente a SC E. SRL.
S-a dispus anularea actelor contabile întocmite în fals de inculpat, a filelor cec şi a biletelor la ordin indicate în hotărâre.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 14.000.000 lei şi s-a luat act că a fost asistat de un avocat ales.
S-a reţinut că, între anii 1992 - 1994, inculpatul T.G.C. şi-a înfiinţat 4 societăţi comerciale: SC E. SRL, SC E. SRL, SC M.P.C. SRL şi SC V. SRL, având ca obiect de activitate, comerţul cu ridicata de combustibili lichizi, solizi şi gaz, cât şi produse alimentare şi nealimentare.
Din anul 1998 a început să se aprovizioneze cu cantităţi mai mari de mărfuri, pe care nu le mai înregistra în evidenţele contabile pentru a-şi spori veniturile proprii şi a nu mai achita astfel taxele datorate statului.
Astfel, reţine instanţa de fond că, în cursul anilor 1998 - 1999, deşi a achiziţionat de la 26 societăţi comerciale din ţară mărfuri în valoare de 30.173.561.000 lei, a achitat la furnizori doar 18.115.710.000 lei, iar pentru diferenţa datorată de 12.057.851.000 lei a emis 15 file cec şi 4 bilete la ordin fără a avea disponibil în cont.
Prin punctele de lucru din Bucureşti, Braşov şi Miercurea Ciuc a valorificat mărfurile achiziţionate la preţuri inferioare celor de achiziţie pentru a prejudicia unităţile furnizoare cărora nici nu le-a mai achitat contravaloarea acestora.
Prin neînregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunii de achiziţionare a mărfurilor în valoare de 30.173.561.000 lei se reţine de instanţa de fond că, inculpatul s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului se stat, în sumă de 2.185.615.000 lei impozit pe profit şi TVA şi, totodată, nu a depus bilanţurile contabile semestriale şi anuale pentru anii 1998 – 1999.
În luna septembrie 1998, inculpatul a convenit cu T.S., preşedintele, la acea dată, a SC T.C. SRL Târgovişte cu care a negociat cumpărarea unei mari cantităţi de produse petroliere, achitând, în avans, suma de 515.317.510 lei.
Pentru restul sumei datorate a emis la 29 mai 1998 fila cec seria E 002 nr. 00256426 în valoare de 500.000.000 lei, scadentă la 7 octombrie 1998, filă girată de SC T.C. SRL în favoarea SC N.M. SA Bucureşti în aceeaşi zi, având datorii faţă de această din urmă societate.
La data de 10 octombrie 1998, se încheie un nou contract de vânzare-cumpărare, între aceeaşi societate şi inculpat, pentru produse petroliere în valoare de 15.000.000 lei, livrând benzină şi motorină în sumă de 3.966.973.689 lei pe care inculpatul a vândut-o sub preţul de achiziţie şi fără a o înregistra în evidenţele societăţii sale comerciale E. SRL.
La 4 noiembrie 1998, aceeaşi societate comercială livrează inculpatului produse petroliere în valoare de 9.151.499.761, pe care, de asemenea, nu le înregistrează în evidenţele contabile, însuşindu-şi astfel sumele realizate, integral din comercializarea produselor petroliere. Nu a achitat integral preţul produselor şi deşi cunoştea că nu are disponibil în cont, a emis la 20 noiembrie 1998, un bilet la ordin în valoare de 4.000.000.000 lei, scadent la 11 decembrie 1998 şi un altul de aceeaşi valoare la 20 noiembrie 1998, scadent la 19 decembrie 1998, ambele refuzate la plată, neexistând disponibil în cont.
La data de 29 septembrie 1998, a mai emis SC T.C. SRL Târgovişte, fila cec, E 002 nr. 00256426 ca plată în avans pentru produse petroliere, acceptându-se la plată, de bancă, doar pentru 400.000 lei, pentru restul sumei de 499.600.000 lei, fiind refuzată pentru lipsă de disponibil în cont.
S-a conchis că în total, în perioada 12 octombrie – 14 octombrie 1998, inculpatul a achiziţionat produse petroliere de la SC T.C. SRL în valoare de 13.151.081.321 lei, din care a achitat doar 5.373.535.000 lei, iar pentru restul de 7.777.546.321 lei a emis filele cec şi biletele la ordin neacceptate la plată pentru lipsă de disponibil în cont.
La fel se reţine că s-a procedat şi cu celelalte societăţi comerciale părţi civile în cauză.
Astfel, în perioada 6 octombrie – 8 octombrie 1998 i s-a livrat conform convenţiei, de SC C. SA Urziceni, cantitatea de 285.400 kg zahăr, în valoare de 1.326.749.658 lei, pe care nu a înregistrează în evidenţele contabile şi o valorifică, prin martorul C.C. la preţuri inferioare, cu scopul de a-şi însuşi în întregime preţul realizat fără a suporta taxele şi impozitele către stat.
Între 17 noiembrie - 14 decembrie 1998, inculpatul primeşte de la aceeaşi societate 1.371.000 kg zahăr, în valoare de 6.318.624.000 lei, sumă tot neînregistrată în evidenţele contabile şi pe care o valorifică tot sub preţul de achiziţie, achitând din suma datorată doar 500.000.000 lei, după care încetat plăţile.
Cu SC F. SRL Galaţi, inculpatul a încheiat în martie 1998, un contract de vânzare-cumpărare pentru 352 tone zahăr, în valoare de 1.717.760.000 lei şi deşi cunoştea că nu are disponibil în cont a emis un bilet la ordin la 27 martie 1998, pentru suma prevăzută în contract, potrivit clauzelor stipulate de părţi, bilet refuzat la plată de bancă.
Pentru a convinge societatea furnizoare să-i livreze şi restul cantităţii de zahăr (primise numai 80.000 kg), emite la 27 aprilie 1998, fila cec seria D nr. 00077378, în valoare de 363.200.000 lei, scadentă la 13 mai 1998, refuzată la plată, pentru lipsă de disponibil în cont. Inculpatul achită parţial datoria pentru a-i convinge să-i livreze în continuare marfă şi mai primeşte 281.200 kg zahăr, în valoare de 1.366.004.232 lei şi, cu toate că ştia că nu are disponibil în cont, emite alte 5 file cec, scadente la 8 iunie 1998, în valoare de 399.520.000 lei; la 15 iunie 1998, pentru aceeaşi valoare, la 22 iunie 1998, în valoare de 436.040.000 lei; la 29 iunie 1998, în valoare de 399.520.000 lei şi la 29 iunie 1998, în valoare de 50.000.000 lei.
Toate aceste file cec au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont, conform adresei B.N.R. nr. XV/4403 din 12 octombrie 1998.
Inculpatul a convenit cu SC N. SA Bacău, livrarea a 600 tone zahăr, pentru care la 22 mai 1998, a emis un bilet la ordin, scadent la 28 mai 1998, în valoare de 248.880.000 lei, deşi cunoştea că nu are disponibil în cont, decât pentru 5.200.000 lei.
În fine, s-a stabilit de prima instanţă că, în cursul anului 1998, inculpatul a achiziţionat mari cantităţi de mărfuri de la mai multe societăţi comerciale din ţară, fără a le înregistra în evidenţele contabile ale societăţii al căror administrator a fost, evidenţiindu-se produse petroliere, în valoare de 13.151.081.000 lei de la SC T.C. SRL Târgovişte, de 1.672.843.000 lei de la SC C. SA Oneşti, de 1.645.000.000 lei de la SC A. SA Piteşti, 1.777.235.000 lei de la SC C.I. SRL Bucureşti, de la SC T.U. SA Galaţi, în valoare de 1.025.400.000 lei şi de la SC C. SA Urziceni, în valoare de 7.645.400.000 lei trecute în evidenţele SC E. SRL Piatra Neamţ deşi s-au valorificat la alte societăţi ale inculpatului.
Acelaşi sistem, soldat cu neînregistrarea mărfurilor achiziţionate în scopul sustragerii de la plata impozitelor datorate la buget, s-a reţinut că s-a folosit pentru cele primite de SC M.P.C. SRL Piatra Neamţ şi SC V.C. SRL Piatra Neamţ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând efectuarea unei noi expertize contabile, cerere la care a renunţat şi reducerea pedepselor care ar fi prea severe, iar în ultimul cuvânt, a declarat că nu a intenţionat să înşele partea vătămată.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 245 din 17 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a constatat că acesta este arestat în altă cauză şi l-a obligat la cheltuieli judiciare, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.G., care prin apărătorul său a solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, pentru a se efectua o nouă expertiză financiar-contabilă, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Astfel este dovediră cu contractele de vânzare-cumpărare, facturile de livrare, comenzile emise, rapoartele de constatare a Gărzii Financiare Piatra Neamţ, adresele emise de bănci, relaţiile D.G.F.P.C.F.S. Neamţ, filele cec şi ordinele de plată, coroborate cu declaraţiile martorilor T.S., B.C., C.M., C.C., N.D., M.C., R.Şt., T.G.C., R.D., M.C., V.C., N.D., I.S.L., N.A., precum şi din raportul de expertiză financiar-contabilă că, inculpatul şi-a extins în perioada vizată actele de comerţ cu produse petroliere şi mari cantităţi de zahăr, pe care le-a valorificat la diferite societăţi comerciale, fără a le înregistra în evidenţele contabile. Pentru a obţine profituri, inculpatul achita iniţial o parte din preţ, pentru a da impresia de solvabilitate, emiţând apoi file cec şi ordine de plată, cunoscând că nu are disponibil în cont, iar când era ameninţat cu sesizări penale, achita parţial sume datorate şi în continuare comanda mari cantităţi de produse, emiţând, din nou alte file cec şi ordine de plată.
Având în vedere aceste probe, în mod corect instanţa de fond a condamnat pe inculpat pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 87/1994 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia pedepse corect individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţionale cu pericolul social al faptelor comise.
În ce priveşte nulitatea hotărârii instanţei de fond, ridicată de inculpat, care susţine că, la data de 7 noiembrie 2001, când s-a judecat cauza, la această instanţă era arestat şi nu a fost citat la locul de deţinere, se constată că în declaraţia, dată în faţa Curţii de Apel Bacău, în data de 17 iunie 2003, acesta arată că a fost arestat de la data de 27 noiembrie 2001 deci după judecarea cauzei.
Totodată, la dosarul cauzei nu este depusă, de către inculpat, decât o ieşire din spital din data de 4 aprilie 2001,
Deci, inculpatul la data de 7 noiembrie 2001 a fost judecat cu procedura de citare îndeplinită.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 245 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2004. Penal. Art.215 alin.3,4 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1623/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
