ICCJ. Decizia nr. 1669/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1669/2004
Dosar nr. 5786/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110 din 26 august 2003, pronunţată în dosar nr. 4400/2003, Tribunalul Olt, în baza art. 174 C. pen., a condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia începând cu 22 decembrie 2002 şi până la pronunţarea sentinţei.
A fost prelungită măsura arestării preventive de la 10 septembrie 2003 la 9 octombrie 2003; s-a luat act că D.G. nu s-a constituit parte civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că între inculpat şi victima I.D.N., cu care se afla în relaţii de concubinaj din vara anului 2000, au apărut relaţii tensionate, victima fiind frecvent agresată de către inculpat, pe motivul că era consumatoare de băuturi alcoolice.
La 22 decembrie 2002 a fost sesizat parchetul că victima a fost găsită moartă, din raportul de constatare medico legală (autopsie) rezultând că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic, consecinţa unui politraumatism cu zdrobire de mezou şi colon transvers, cu infiltrat sanguin la acelaşi nivel, şi rupturi de ramuri ale arterei colice medii din artera mezenterică superioară, infiltrat sanguin al capului, pancreasului, hemoperitoneu masiv, infiltrat sanguin al colului inferior renal drept, şi perirenal drept, infiltrat sanguin laringian şi al ţesuturilor moi din jur, echimoze, excoliaţii, hematoame şi infiltrat sanguin operanian occipital stâng.
S-a reţinut că, leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente, între leziunile constatate şi deces existând legătură directă necondiţionată şi că inculpatul a negat săvârşirea faptei, arătând că victima s-ar fi lovit anterior, însă martorii audiaţi în cauză şi care au văzut-o pe victimă în ziua de 20 decembrie au infirmat susţinerile inculpatului, rezultând fără dubiu că acesta este autorul faptei.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei, în aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 72 şi urm. C. pen., instanţa de fond a reţinut drept criterii condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, pericolul social al acesteia şi consecinţa produsă, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, însă nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice judiciare, raport de constatare medico legală, autopsie, precum şi avizul comisiei de control şi avizare de pe lângă I.M.L. Craiova, depoziţiile martorilor P.N., P.G., P.T., D.P., B.M., T.D., D.A. şi B.V., fişa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum şi declaraţiile acestuia date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei aplicate şi soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate mai sus.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termen, inculpatul D.M., care a solicitat în principal desfiinţarea cu trimitere a sentinţei, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
S-a apreciat că apelul este fondat, în ceea ce priveşte motivul subsidiar de apel, astfel că prin Decizia penală 545 din 24 noiembrie 2003 a fost admis reducându-se pedeapsa.
Analizând probatoriile administrate în cauză, Curtea a constatat că instanţa de fond a încadrat corect fapta.
S-a reţinut că vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei directe pentru fapta comisă, este stabilită în mod indubitabil cu probatoriile administrate care se coroborează în parte şi cu declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Că, de asemeni, cu probele ştiinţifice administrate, s-a stabilit că leziunile produse prin lovirea cu corpuri contondente au fost cele care au determinat decesul victimei, astfel că susţinerile inculpatului ce fac obiectul primului motiv de apel, în sensul că victima s-ar fi lovit anterior prin cădere, sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte însă individualizarea pedepsei, având în vedere lipsa de antecedente a inculpatului, precum şi situaţia tensionată în antecedent, datorată faptului că victima consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, chiar dacă acesta a avut o poziţie procesuală de nerecunoaştere, Curtea apreciază că finalitatea dispoziţiilor prevăzute de art. 52 C. pen., poate fi realizată prin executarea de către inculpat, în regim de detenţie a unei pedepse principale, mai reduse, pe care o apreciază ca fiind îndestulătoare la limita de 12 ani.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei în raport de această încadrare.
Inculpatul susţine, în esenţă, că din analiza de ansamblu a datelor medico – legale în altercaţia care a avut loc între inculpat şi victimă, inculpatul nu a utilizat nici un instrument apt să producă moartea victimei, ceea ce rezultă cu claritate din caracteristicile semnelor de violenţă existente pe corpul victimei: excoriaţii şi echimoze.
Mai susţine că leziunile care au provocat moartea sunt interne şi au fost produse cert de presiunea care a fost exercitată asupra organelor interne.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Probele administrate respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico legală, autopsie, avizul comisiei de control şi avizare, depoziţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului, conduc la concluzia vinovăţiei sub forma intenţiei directe a inculpatului.
Multiplele leziuni prezentate de victimă conduc la concluzia lovirii victimei de către inculpat în mod repetat şi cu intensitate cu pumnii şi picioarele în zona capului şi abdomenului şi că între leziunile constatate şi deces există legătură directă fiind exclus ca mecanism de producere a leziunilor eventuala cădere a victimei sau ridicarea unor saci, la care face referire inculpatul.
Şi pedeapsa aplicată este de natură să-şi realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel că o reindividualizare nu se impune.
Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul Dinu Mitică cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 545 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 22 decembrie 2002 la 25 martie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1665/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1700/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
