ICCJ. Decizia nr. 1760/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1760/2004
Dosar nr. 4582/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134/ F din 23 mai 2003, Tribunalul Ialomiţa a condamnat pe inculpatul S.M. la 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 25 februarie 2003, la zi.
S-a admis, în parte acţiunea civilă, şi în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.E.L. (minoră), reprezentată de părinţii S.D. şi Ş.S., suma de 100.000.000 lei daune morale, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.300.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, pe parcursul mai multor ani, inculpatul a întreţinut, în mod repetat, raporturi sexuale, prin constrângere, cu minora S.E.L., care nu împlinise vârsta de 15 ani.
S-a susţinut că faptele s-au petrecut atât în apartamentul familiei S., situat în oraşul Mangalia, cât şi în locuinţa din comuna Sf. Gheorghe, judeţul Ialomiţa.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 548 din 17 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita achitarea pe lipsa vinovăţiei, motivând că instanţa de fond nu a administrat toate probele utile cauzei, dând în schimb eficienţă, declaraţiilor părţii vătămate şi unor probe indirecte.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul S.M. a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinând că faptele de viol pentru care a fost condamnat nu sunt dovedite, probele administrate în cauză fiind insuficiente şi contradictorii.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat, cât şi din oficiu, se constată că recursul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:
Partea vătămată S.E.L., în prezent în vârstă de 17 ani, este nepoată de frate a inculpatului şi a locuit împreună cu părinţii, cu cei doi fraţi mai mari şi o soră mai mică, într-un apartament din oraşul Mangalia, până în anul 1999, când părinţii s-au despărţit prin divorţ, iar cele două minore au fost încredinţate tatălui spre creştere şi educare.
În cursul aceluiaşi an, foştii soţi, reluând convieţuirea, au vândut apartamentul din oraşul Mangalia şi s-au mutat în comuna Sf. Gheorghe, judeţul Ialomiţa, unde au cumpărat o locuinţă. După aproximativ un an şi jumătate, mama minorei a părăsit domiciliul conjugal, plecând la părinţii săi din localitatea Tuzla, judeţul Constanţa.
Minorele S.E.L. şi S.R.V., rămânând în grija tatălui, au fost înscrise, începând cu anul şcolar 1999-2000, la şcoala generală din satul Butoiu.
La sfârşitul anului 2002, partea vătămată S.E.L. s-a destăinuit colegelor sale de clasă D.M.G. şi T.C. şi apoi dirigintei sale G.C.V., relatându-le că, de la vârsta de 9 ani, inculpatul S.M., fratele tatălui său, a întreţinut raporturi sexuale cu ea, situaţie în care au fost sesizate organele de poliţie.
Totodată s-au făcut demersurile necesare pentru internarea celor două minore, într-o instituţie de ocrotire socială.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de poliţie cât şi la prima instanţă, minora a continuat să susţină că inculpatul a întreţinut cu ea raporturi sexuale în mod repetat, în timp ce locuia în oraşul Mangalia, cât şi după mutarea sa în comuna Sf. Gheorghe, judeţul Ialomiţa, unde acesta venea frecvent în vizită.
La examenul medico-legal s-a constatat că minora prezenta deflorare veche, a cărei dată nu poate fi precizată, fără semne de violenţă pe corp.
Fiind audiaţi părinţii minorei, respectiv S.D. şi Ş.S., nu au confirmat susţinerile acesteia, deşi la datele la care se pretinde că s-au comis faptele de viol se aflau în locuinţă, împreună cu ceilalţi membrii ai familiei.
Nici martorii S.M., S.C. şi S.G., fraţii mai mari ai minorei nu confirmă susţinerile acesteia, precizând că după despărţirea părinţilor, cele două minore doreau să plece la mama lor, cu orice preţ însă tatăl s-a opus, impunându-le un program de lucru sever, greu de suportat.
Intenţia minorei S.E.L. de a părăsi domiciliul tatălui său, datorită condiţiilor de trai necorespunzătoare, acuzându-l pe acesta, pe fraţii mai mari cât şi pe inculpat de abuz sexual, rezultă şi din scrisorile adresate dirigintei G.C.V.
Singurii martori care confirmă susţinerile minorei sunt cele două colege ale sale de clasă, D.M.G., T.C., cât şi diriginta lor.
Martorii respectivi au luat însă cunoştinţă despre faptele comise de inculpat numai din relatările părţii vătămate, care în cursul procesului a avut o poziţie ezitantă şi chiar oscilantă, în prezentarea celor întâmplate.
Întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul S.M. a comis faptele reclamate de minora S.E.L., recursul declarat de acesta fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate şi a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Totodată, se va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 548 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 134/ F din 23 mai 2003 a Tribunalului Ialomiţa.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 26 februarie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1700/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1762/2004. Penal → |
|---|
