ICCJ. Decizia nr. 1521/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1521/2004
Dosar nr. 547/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 472 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b), cu art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus arestul preventiv de la 13 octombrie 2002 la zi.
A fost respinsă cererea pentru despăgubiri formulată de partea civilă E.L.
A fost obligat inculpatul la 23.515.150 lei despăgubiri cu dobânda legală aferentă către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.
A fost obligat inculpatul la 1.685.171 lei cheltuieli judiciare către partea civilă E.L. şi partea vătămată N.P.
A fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 12 octombrie 2002, partea vătămată N.P., a mers împreună cu fratele său, partea vătămată E.L., la discoteca din comuna Cetate, judeţul Dolj, unde au consumat împreună băuturi alcoolice.
Aici, părţile vătămate l-au găsit pe inculpatul C.F., cu care se aflau în relaţii conflictuale, deoarece acesta îi acuzase că la sfârşitul lunii septembrie 2002, ar fi bătut pe tatăl său.
Inculpatul C.F., consuma băuturi alcoolice la o masă împreună cu martorii B.S. şi G.I.
După puţin timp, inculpatul a părăsit discoteca, mergând la toaletă, iar când s-a reîntors a observat că pe locul său se aşezase partea vătămată E.L., cerându-i acestuia să plece, ocazie cu care între cei doi s-au purtat discuţii în contradictoriu, insultându-se şi ameninţându-se reciproc.
În aceste împrejurări a intervenit şi partea vătămată N.P., care de asemenea a început să insulte şi să ameninţe pe inculpat.
Conflictul a fost aplanat de intervenţia martorului L.V., iar părţile vătămate au plecat la masa lor, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
După puţin timp, partea vătămată N.P., a început să se certe cu un băiat din discotecă, între aceştia a intervenit inculpatul C.F., astfel că atât inculpatul, cât şi partea vătămată au început din nou să se ameninţe şi să se insulte iar în cele din urmă, partea vătămată a părăsit discoteca, fiind urmată de inculpat şi apoi de partea vătămată E.L.
Discuţiile contradictorii dintre inculpat şi părţile vătămate au continuat în afara discotecii şi în apropiere de drumul principal, împrejurare în care inculpatul a lovit mai întâi pe partea vătămată N.P. şi apoi pe partea vătămată E.L., după care, a fugit în domiciliul său.
Din rapoartele de constatare medico-legale, s-a reţinut că atât partea vătămată N.P. cât şi partea vătămată E.L. au suferit leziuni ce au necesitat, pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acestora.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă E.L., partea vătămată N.P. şi inculpatul C.F.
Prin apelul declarat, parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că:
- instanţa a fost lipsită de rol activ în sensul că nu a verificat dacă inculpatul până la data comiterii infracţiunii, pentru care este trimis în judecată, a executat sau nu la locul de muncă, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 201 din 5 mai 2001 a Judecătoriei Calafat;
- în mod greşit inculpatul a fost obligat în solidar la plata cheltuielilor judiciare, în cuantum de 1.785.171 lei, către partea civilă E.L. şi partea vătămată N.P.;
- în mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale, iar pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., majorarea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege, revocarea executării pedepsei la locul de muncă, de 6 luni închisoare, contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă şi obligarea inculpatului la câte 892.581 lei cheltuieli judiciare, către partea civilă şi partea vătămată.
Prin apelul declarat, partea vătămată N.P., nu a invocat motive de desfiinţare iar partea civilă E.L., a criticat sentinţa în sensul că nu i s-au acordat despăgubirile civile solicitate în cuantum de 8.000.000 lei, acesta din urmă solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate.
Inculpatul C.F., prin apelul declarat a criticat sentinţa în sensul că prima instanţă putea să acorde o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, astfel ca pedeapsa să fie coborâtă mult sub limita minimă, prevăzută de lege, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat în parte sentinţa şi înlăturând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi decizie l-a obligat pe inculpat la plata a câte 892.591 lei cheltuieli judiciare către partea civilă E.L. şi partea vătămată N.P.
Apelurile declarate de inculpat, partea civilă şi partea vătămată au fost respinse ca nefondate.
S-a reţinut că primul motiv de casare invocat de parchet referitor la omisiunea instanţei de a verifica stadiul executării de către inculpat a pedepsei de 6 luni închisoare cu executarea la locul de muncă este nefondat, deoarece prin sentinţa penală nr. 518/2001 a Judecătoriei Calafat s-a dispus încetarea executării pedepsei la locul de muncă, hotărâre avută în vedere de instanţa fondului.
S-a apreciat că în mod greşit prima instanţă l-a obligat pe inculpat la plata globală a cheltuielilor judiciare către părţile civilă şi vătămată şi de asemenea a reţinut nejustificat, în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante.
Cât priveşte despăgubirile solicitate de partea civilă E.L. s-a constatat că în mod corect prima instanţă nu a acordat despăgubiri solicitate de 8 milioane lei, acestea nefiind dovedite, iar partea vătămată N.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Referitor la motivul de casare invocat de inculpat în sensul de a se acorda o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, astfel ca pedeapsa să fie coborâtă mult sub limita minimă, s-a apreciat că atâta timp cât nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen., nu poate fi primită susţinerea inculpatului de a se reduce pedeapsa.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, ca urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante şi a solicitat prin apărătorul său, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, prin care s-au reţinut circumstanţe atenuante.
Recurentul, personal a criticat hotărârile şi pentru omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., susţinând că a fost provocat de victime.
Recursul nu este întemeiat.
Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta fiind provocat de victime nu poate fi primită, neavând la bază probele administrate în cauză şi care, dimpotrivă, atestă o altă situaţie de fapt.
Astfel, după incidentele minore ce au avut loc în sala discotecii, aplanate de intervenţia martorului L.V. şi respectiv de plecarea părţii vătămate N.P., inculpatul a fost cel care l-a urmat pe acesta, ieşind din discotecă şi a continuat discuţiile contradictorii la care a participat şi partea civilă E.L. în apropierea drumului principal.
În aceste împrejurări inculpatul a lovit pe neaşteptate mai întâi pe partea vătămată N.P. şi apoi pe partea civilă E.L., cu un cuţit pe care-l avea asupra sa.
Loviturile aplicate de inculpat au vizat zone vitale ale corpului victimelor şi au produs leziuni, care au pus în pericol viaţa acestora.
În aceste împrejurări este evident că cererea privind reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării nu subzistă.
Discuţiilor contradictorii ce au avut loc între inculpat şi părţile vătămate nu le poate fi acordată semnificaţia unui act de provocare din partea victimelor, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., care să determine o stare de tulburare puternică sau o emoţie sub stăpânirea căreia inculpatul să fi acţionat.
Cererea inculpatului privind reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante nu poate de asemenea fi primită în raport de împrejurările faptei, de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, pedeapsa aplicată a cărui cuantum se situează la limita minimă, prevăzută de textul incriminator fiind corect individualizată de instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere cele expuse Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.F., împotriva deciziei nr. 3 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe recurentul să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1659/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
