ICCJ. Decizia nr. 1762/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1762/2004
Dosar nr. 5411/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.H.I., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul F.I. la:
- 5.000.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă în dauna părţii vătămate B.H.I.
A constatat că în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003, pedeapsa aplicată inculpatului F.I. este graţiată în întregime.
A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean Alba – Alba Iulia şi Spitalul municipal Blaj, reprezentate prin C.A.S. Alba – Alba Iulia.
A obligat pe inculpatul F.I. să plătească părţii vătămate B.H.I. suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpatul F.I. să plătească în favoarea statului suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că între părţi au existat mai multe litigii, vizând unele terenuri de pe raza municipiului Blaj, judeţul Alba.
Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2396/2000 a fost ordonată efectuarea unei expertize tehnice de către expertul tehnic A.G., având ca obiective, efectuarea unor măsurători şi identificarea topografică, privind un imobil teren situat în extravilanul municipiului Blaj, părţile din acest litigiu civil fiind partea vătămată-inculpat F.I., în calitate de apelant şi partea vătămată-inculpat B.H.I., în calitate de intimat.
Convocarea părţilor de către expertul tehnic s-a făcut telefonic, stabilindu-se prezentarea acestora în data de 11 iunie 2002, ora 12,00, la terenurile în litigiu.
La faţa locului a ajuns primul partea vătămată-inculpatul B.H.I., la scurt timp sosind partea vătămată-inculpat F.I., împreună cu expertul A.G.
După identificarea lotului de teren în litigiu, expertul s-a îndepărtat la circa 200-300 metri de locul unde se aflau părţile, pentru a-şi aduce instrumentul de măsurat. În acest moment inculpatul F.I., pe neaşteptate, s-a apropiat de partea vătămată B.H.I., l-a trântit la pământ, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, rupându-i ochelarii.
Întrucât inculpatul F.I. l-a văzut pe expert revenind la locul în litigiu, a încetat violenţele exercitate asupra părţii vătămate B.H.I.
După revenirea expertului, inculpatul F.I. s-a deplasat pe lotul în litigiu pe distanţa de circa 200 metri, ajutându-l efectiv pe expert la efectuarea măsurătorilor. În acelaşi timp partea vătămată B.H.I. a rămas lângă expert, răsuflând greoi.
După terminarea măsurătorilor, părţile şi expertul au părăsit locul incidentului. La scurt timp după revenirea în localitate, partea vătămatăs-a întâlnit cu martorii H.I. şi S.S., care au constatat că prezenta urme de lovire în zona feţei, zgârieturi şi ochiul umflat, având hainele pline de noroi. Tot partea vătămată le-a relatat martorilor că a fost bătut de inculpatul F.I. cu ocazia efectuării unor măsurători.
În data de 18 martie 2003, chiar în incinta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul i-a spus martorului H.I., chiar dacă şi acesta se afla cu partea vătămată B.H.I. la locul incidentului, i-ar fi bătut pe amândoi. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul F.I. i-a solicitat martorului H.I. să-i transmită părţii vătămate B.H.I. că „va da cu maşina peste el".
În urma loviturilor aplicate de inculpat, părţii vătămate, i-au fost cauzate leziuni corporale care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1733/IA/610 din 12 iunie 2003.
S-a mai reţinut că, inculpatul F.I. nu a recunoscut comiterea infracţiunii, arătând că, din contră, el a fost lovit de partea vătămată B.H.I., leziunile cauzate în urma agresiunii necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În acest sens, inculpatul F.I., în calitate de parte vătămată, a formulat plângere prealabilă împotriva părţii vătămate B.H.I., în calitate de inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Curtea, analizând probele administrate în cauză, conchide că faptele de care este acuzat inculpatul B.H.I. nu există, reţinându-se că, în primul rând, chiar susţinerile părţii vătămate F.I. privind derularea agresiunii comisă de inculpatul B.H.I. sunt contradictorii, exemplificând:
- în plângerea prealabilă depusă la data de 1 august 2002, în dosarul nr. 4057/2002 arată că la locul respectiv a rămas el şi notarul B.H.I. (inculpatul) care a aplicat trei lovituri cu o bâtă de dimensiuni scurte, peste cap, faţă şi antebraţ, a căzut la pământ, unde acesta a aplicat câteva lovituri cu piciorul în zona toracelui. A strigat după ajutor şi când s-a apropiat expertul era căzut la pământ.
- în declaraţia dată la parchet, în data de 16 ianuarie 2003, arată că după ce a rămas la locul respectiv (inculpatul) a scos o bâtă de dimensiuni scurte, din mâneca de la haină crede, şi a început să aplice lovituri peste cap, faţă şi antebraţ. În urma loviturilor a căzut la pământ, iar acesta a continuat să aplice lovituri cu piciorul peste cap, el a strigat după ajutor.
- în declaraţia dată la parchet, în data de 18 martie 2003, arată că B.H.I. şi-a scos din mâneca de la haină o bâtă care avea unul din capete mai proeminent, el fiind cu spatele către acesta şi i-a aplicat mai multe lovituri cu acea bâtă în zona cefei, urmare cărora a căzut la pământ, într-o dungă. După ce a căzut la pământ acesta a aplicat o lovitură cu piciorul în zona organelor genitale.
- în declaraţia dată în faţa instanţei în data de 13 mai 2003 arată că B.H.I. a aplicat două lovituri, în spate, respectiv în zona capului, spate, apoi o lovitură în partea stângă a capului şi peste antebraţul stâng, iar după ce a căzut la pământ, a aplicat o lovitură cu piciorul în zona organelor genitale.
În al doilea rând, din certificatul medico-legal nr. 1883/IA/674 din 24 iunie 2002 rezultă că partea vătămată F.I. prezintă semne de leziuni corporale, care s-au putut produce, posibil, prin lovire cu un corp dur, leziunile descrise necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, în urma examinării părţii vătămate F.I. la data emiterii certificatului medico-legal din 24 iunie 2002, nu s-au constatat semne de leziuni corporale.
În completarea acestui certificat medico-legal din data de 18 februarie 2003 se arată că din biletele de ieşire eliberate în urma internărilor la Spitalul Blaj şi Spitalul judeţean Alba nu sunt consemnate leziuni traumatice externe, traumatismul cranio-cerebral închis putând fi consecinţa, fie a lovirii cu corpuri dure contondente, fie căderii pe planuri contondente.
În aceeaşi ordine de idei, chiar din concluziile formulate în raportul de expertiză medico-legală rezultă că în general, un traumatism cranio cerebral este însoţit de leziuni la nivelul pielii păroase a capului (plăgi, excoriaţii, echimoze).
Un alt aspect este că, partea vătămată în declaraţia dată la parchet în data de 18 martie 2003 arată:
„În momentul în care m-am ridicat, întrucât nu mai eram în stare să rămân să asist la măsurători, m-am îndreptat încet către maşină, m-am urcat la volan şi m-am dus direct la Spitalul Blaj", ori, din declaraţia martorului A.G. rezultă că partea vătămată F.I. a asistat şi chiar a ajutat efectiv la efectuarea măsurătorilor, făcând deplasări lungi şi repetate pe lotul în litigiu. După efectuarea măsurătorilor, în jurul orelor 12,00-13,00, partea vătămată F.I. a revenit la sediul firmei a cărui administrator este, fără să prezinte simptomele unui traumatism cranio-cerebral. De abia în jurul orelor 16,00, cu ocazia internării la Spitalul Blaj, subiectiv acuza cefalee, ameţeli, pierdere tranzitorie de cunoştinţă.
De asemenea, martorul A. arată că din momentul venirii sale la locul incidentului şi până la părăsirea acestuia, nu a observat că vreuna din părţi să aibe asupra sa obiecte contondente.
S-a mai reţinut că, fapta inculpatului F.I., care în data de 11 iunie 2002, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părţii vătămate B.H.I., cauzându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea căreia i se va aplica pedeapsa de 5.000.000 lei amendă penală.
La individualizarea pedepsei aplicate, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei comise, urmările produse de acesta şi persoana inculpatului, precum şi prevederile art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi partea vătămată F.I.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei achitări a inculpatului B.H.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. comisă în dauna părţii vătămate F.I.
Se susţine că ansamblul probator administrat dovedeşte cu certitudine vinovăţia inculpatului B.H.I., respectiv că declaraţiile părţii vătămate F.I. se coroborează cu celelalte fapte sau împrejurarea ce rezultă din probe respectiv certificatul medico-legal, foile de observaţie, raportul de expertiză medico-legală, şi declaraţiile martorului A.G.
Partea vătămată F.I. susţine că sentinţa este nelegală şi netemeinică, făcându-se o greşită aplicare a legii şi solicitând, în esenţă condamnarea inculpatului B.H.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi achitarea sa potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu, se constată că recursurile sunt nefondate.
În vederea aflării adevărului, instanţa a lămurit cauza sub toate aspectele în baza probelor administrate, reţinându-se numai acele probe care reflectă adevărul şi făcând o corectă aplicare a acestora în ansamblu.
Astfel, cum pe larg s-a motivat de către instanţa de fond, probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpatul F.I., la data de 11 iunie 2002, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii părţii vătămate B.H.I. iar leziunile corporale cauzate au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile îngrijiri medicale.
Cât priveşte soluţia de achitare a inculpatului B.H.I., aceasta a avut ca temei lipsa probelor de vinovăţie, din nici o probă nerezultând că inculpatul B.H.I. ar fi aplicat lovituri cu o bâtă peste cap, faţă şi antebraţ părţii vătămate F.I.; dimpotrivă, probele administrate în ce priveşte inculpatul B.H.I. sunt contradictorii şi nu pot conduce la concluzia vinovăţiei sale. Contradictorii sunt chiar declaraţiile părţii vătămate F.I. cu privire la împrejurările derulării conflictului, declaraţiile sale necoroborându-se cu alte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile de martor sau actele medicale care nu evidenţiază existenţa unor acte de violenţă astfel, în certificatul medical se consemnează atât că F.I. „prezintă semne de violenţă", cât şi că „nu se constată semne de leziuni traumatice", acest ultim aspect fiind întâlnit şi în foile de observaţie clinică din care rezultă că la data internării numitului F.I., nu s-au constatat semne de violenţă.
Examinând cauza din oficiu, se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de partea vătămată F.I., cu obligarea recurentei părţi vătămate la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de partea vătămată F.I. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 17 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul B.H.I.
Obligă pe recurenta parte vătămată să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1806/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
