ICCJ. Decizia nr. 1700/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1700/2004
Dosar nr. 4801/2003
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 582 din 17 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul dosarul nr. 805/2003, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Radu Alexandru la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la data de 24 octombrie 2002 la 17 iunie 2003.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,38 gr. heroină în amestec cu cofeină depusă la I.G.P., Direcţia cazier Judiciar, conform dovezii seria V nr. 601112 din 30 octombrie 2002.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 24 octombrie 2002, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie pe str. Liviu Rebreanu având asupra sa trei punguţe din plastic în care se aflau 28 doze de culoare gri închis, 6 înscrisuri pe care sunt menţionate datele calendaristice, nume de persoane, sume de bani.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 115795/24 octombrie 2002 a stabilit că cele 28 doze conţin heroină în amestec cu cofeină în cantitate totală de 1,50 gr.
Cu privire la cele 6 înscrisuri găsite în portvizitul inculpatului, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 150616 din 28 ianuarie 2003 s-a stabilit că menţiunile olografe, litere şi cifre, sunt executate de inculpatul R.A.
Cu ocazia prinderii inculpatului, în prezenţa martorului asistent D.C., acesta a declarat că deţinea dozele de heroină, atât pentru consum propriu, cât şi pentru vânzare, înscrisurile găsite asupra lui fiind scrise de el şi prezintă evidenţa zilnică a persoanelor cărora le vindea droguri. În primele declaraţii, inculpatul arată că el cumpăra dozele cu câte 100.000 lei şi le vindea cu 250.000 lei doza. Inculpatul a recunoscut că-i vindea droguri martorului G.O., indicând numărul acestuia de telefon. Totodată, inculpatul a declarat că deţine drogurile de la un anume M., care i le-a dat pentru a le vinde şi a-i da o parte din banii obţinuţi.
Ulterior, inculpatul a revenit parţial, chiar în faza de urmărire penală asupra declaraţiilor iniţiale, susţinând că este consumator de droguri, dar că nu a vândut niciodată asemenea substanţe. De asemenea, inculpatul a afirmat că primea de la numitul M. câte 30-40 doze o dată pentru a le păstra, iar acesta îi cerea doze de câte ori vindea şi că ţinea pentru acesta evidenţa datoriilor (listele găsite asupra sa) şi îi conducea maşina. În schimbul acestor servicii primea droguri, bani şi ţigări.
Audiat în instanţă, inculpatul a reafirmat că deţinea droguri pentru numitul M., câte 20-30 la 4-5 zile, pe care le ascundea în scara blocului. A mai relatat că M. avea clienţii săi, consumatori de droguri care îl contactau telefonic, iar el la rândul său îl suna pe inculpat care îi dădea numărul de doze cerut pentru vânzare. De asemenea, arată inculpatul, unii din consumatori care nu cunoşteau direct traficanţii de droguri apelau la el pentru a le cumpăra heroină, iar în schimbul acestor intermedieri, primea câte o parte din droguri.
Aceste susţineri ale inculpatului se coroborează cu declaraţiile martorilor G.O.M.(O.) care a declarat în faza de urmărire penală că, începând cu martie - aprilie 2002 împreună cu mai mulţi consumatori, strângea bani, pe care îi dădeau inculpatului R.A., care procura heroina de la o persoană necunoscută, al cărei nume acesta nu i l-a menţionat niciodată pentru a putea intermedia el în continuare vânzarea-cumpărarea de heroină. În schimbul acestei intermedieri, a arătat martorul, inculpatul primea o parte din heroină de la vânzător şi de la cumpărător şi asemenea operaţiuni le efectua aproape zilnic.
Martorul a mai declarat că, din septembrie 2002, inculpatul a vândut heroină pe cont propriu, el cumpărând de la acesta zilnic heroina, câte 3-4 sau chiar 6 doze, cu câte 250.000 lei, contactându-l telefonic sau la domiciliu. Numele acestui martor şi numărul său de telefon apar atât în listele găsite asupra inculpatului, cât şi în listele de convorbiri telefonice efectuate de pe numărul fix al martorului. În instanţă, martorul nu a mai putut fi audiat, fiind plecat de la domiciliu, fără a se cunoaşte adresa, aşa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliţie.
Martorii S.I.F. şi R.I. au declarat că au cumpărat o singură dată droguri de la inculpat, cu 150.000 lei doza.
Martorul M.A. a declarat că a consumat în repetate rânduri droguri împreună cu inculpatul, care uneori îi dădea gratis heroină, fiind prieteni. În instanţă, martorul a mai afirmat că drogurile erau cumpărate de acela dintre ei care avea bani şi apoi le consumau împreună. A mai susţinut martorul că nu ştia că inculpatul vinde droguri.
Martorul C.A. a declarat atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia audierii în instanţă, că ştia despre inculpat că este consumator de heroină, dar nu ştie dacă şi comercializează droguri.
În raport cu probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic ilicit de droguri şi deţinere de droguri, fără drept pentru consum propriu.
Declaraţiile iniţiale ale inculpatului în care a recunoscut că este nu numai consumator, dar şi vânzător de droguri se coroborează cu declaraţiile martorilor G.O.M., S.I.F. şi R.I.
De menţionat că şi în varianta susţinută ulterior de inculpat, inclusiv în instanţă, conform căreia acesta a primit şi deţinut droguri pentru numitul M., ştiind că acesta este traficant, dându-i doze la cerere pentru vânzare, a ţinut evidenţa datoriilor pentru acesta şi l-a transportat cu autoturismul său, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deţinerii şi a altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor.
Tribunalul a aplicat inculpatului câte o pedeapsă pentru fiecare faptă reţinută în sarcina acestuia, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al fiecărei fapte, circumstanţele reale, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.
S-a reţinut, astfel că, inculpatul a avut anterior săvârşirii faptelor o conduită bună, dovedită nu numai de lipsa antecedentelor penale, ci şi de faptul că era angajat în muncă la SC T. SA fiind caracterizat pozitiv de conducerea acestei societăţi. M.T.S., audiată la cererea inculpatului, în circumstanţiere a declarat că a fost colegă de serviciu cu acesta pe care îl caracterizează ca fiind o persoană serioasă, responsabilă, disciplinată şi de încredere.
Tribunalul a reţinut conduita anterioară bună a inculpatului, ca o circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 lit. a) C. pen. şi, în consecinţă, în baza art. 76 C. pen., s-a stabilit pentru fiecare faptă în parte, coborând sub limita minimă specială prevăzută de lege, o pedeapsă care să asigure atingerea scopului preventiv, educativ şi sancţionator prevăzut de art. 52 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul R.A.
Parchetul a criticat sentinţa apelată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea mică în raport de gravitatea faptelor săvârşite, iar inculpatul a criticat aceeaşi sentinţă sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, solicitând achitarea, în principal, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 580 din 30 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelurile declarate în cauză, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi inculpatul R.A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpatului.
Inculpatul R.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, şi rejudecând, reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Examinând motivele de recurs invocate de parchet, se constată că acestea sunt întemeiate, astfel cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 se constată că aceasta nu corespunde criteriilor cuprinse în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nici nu asigură în suficientă măsură realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Instanţa de fond, în mod greşit, a dat o prea mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 C. pen., procedând la aplicarea unei pedepse coborâte cu mult sub minimul special prevăzut de lege.
Conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, faptul că era încadrat în muncă la momentul arestării şi buna caracterizare a colectivului în care lucra, justifică aplicarea circumstanţelor atenuante, dar nu în măsura dată de instanţa de fond.
Atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, în sensul că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei de trafic ilicit de droguri nu a fost reţinută de instanţa de fond pentru o corectă individualizare a pedepsei.
Faţă de aceste considerente, Curtea va proceda la o nouă individualizare care să reflecte în mod corect, atât dispoziţiile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi cele prevăzute de art. 74 C. pen.
Referitor la recursul inculpatului, Curtea, din analiza actelor dosarului, constată că acesta nu poate beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât, în timpul urmăririi penale, acesta nu a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.
Pentru aceste motive, dar şi pentru cele reţinute la individualizarea pedepsei, recursul inculpatului este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
În consecinţă, urmează, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fi admis recursul parchetului şi casate hotărârile atacate.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente şi se va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 580 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 582 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, astfel:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 octombrie 2002 până la 26 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1760/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
