ICCJ. Decizia nr. 1811/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1811/2004
Dosar nr. 2469/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 468 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul T.S., din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) şi în baza acestei noi încadrări juridice a faptei a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani (fapta din data de 23 iunie 2002).
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului T.S. pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului T.S., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 198 din 24 iunie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.S. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2002, până la data punerii efective în libertate.
A admis în parte cererea formulată de partea vătămată G.P., privind acordarea despăgubirilor civile.
În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul T.S. către partea civilă G.P. la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins restul pretenţiilor civile solicitate de către partea civilă G.P., ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că, la data de 23 iunie 2002, în timp ce se afla la locuinţa inculpatului T.S., pentru a cumpăra mălai, partea vătămată G.P., minoră în vârstă de 10 ani, a fost constrânsă, prin forţa fizică, de către inculpat, care punând-o în imposibilitate de a se apăra a deflorat-o cu degetul, provocându-i leziuni vaginale, care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea formulată de sora părţii vătămate G.P., raportul de constatare medico-legal, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor D.L., B.E., C.R., C.V. şi R.T.C., precum şi procesele verbale de confruntare.
Deşi, iniţial, în timpul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, în cursul cercetării judecătoreşti, a revenit şi a negat comiterea infracţiunii, motivând această schimbare a atitudinii sale procesuale, prin aceea că la data când a dat declaraţiile de recunoaştere a faptei era bolnav, acuza dureri de cap şi avea probleme cu inima.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, care a criticat sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen. şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, şi inculpatul T.S., care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., motivând că în cauză nu au existat urme de constrângere.
Prin Decizia penală nr. 260 din 8 mai 2003, Curtea de Apel Galaţi, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 468 din 4 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 1828/2002, privind pe inculpatul T.S., şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 468/2002 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A înlăturat din sentinţă dispoziţiile art. 81 C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare urmând a fi executată cu privare de libertate.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A modificat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în sensul că a interzis inculpatului şi exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani.
A dedus din pedeapsă detenţia preventivă de la 23 iunie 2002 la 5 noiembrie 2002.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.S.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.S., solicitând casarea ei şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, partea vătămată a arătat în declaraţiile date că inculpatul a lovit-o cu palma peste gură şi a obligat-o să se dezbrace, după care i-a introdus degetul în vagin.
Martorii audiaţi în cauză au arătat că minora a povestit ce i s-a întâmplat, descriind cu lux de amănunte comportarea inculpatului.
Declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 23 iunie 2002, care arată că minora G.P. prezintă semnele unei deflorări recente, iar leziunile vaginale suferite necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Faţă de aceste probe, în mod corect ambele instanţe au reţinut că inculpatul T.S. se face vinovat de comiterea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1), (2) şi (4) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată în ceea ce priveşte cuantumul, avându-se în vedere pericolul social concret al faptei, cât şi persoana inculpatului, care este în vârstă de 72 de ani, fără antecedente penale.
Analizând Decizia atacată prin prisma modalităţii de executare a pedepsei, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile art. 81 C. pen., dispunând executarea pedepsei în regim de detenţie, întrucât în cauză nu se impunea suspendarea condiţionată a executării acesteia, deoarece numai prin privarea de libertate a inculpatului se poate realiza scopul educativ-preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, precum şi poziţia procesuală oscilantă a inculpatului, care în faza de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut săvârşirea infracţiunii, denaturând adevărul, pentru a-şi formula apărarea în scopul sustragerii de la răspunderea penală.
Totodată, având în vedere fapta comisă de inculpat se constată că în mod corect instanţa de apel a dispus şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., ca pedeapsă complimentară.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S., împotriva deciziei penale nr. 260 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1813/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
