ICCJ. Decizia nr. 1698/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1698/2004
Dosar nr. 692/2004
Şedinţa publică din 26 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, judeţul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 669 din 20 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1162/2003, în baza art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul:
- B.E. la pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, prin arest preventiv de la 1 mai 2003, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., în referire la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 315 C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii:
- B.G. la pedeapsa de 10 luni închisoare, şi,
- C.M.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ambilor inculpaţi.
S-a constatat că părţile vătămate F.M., F.I. şi F.G. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.700.000 lei cheltuieli judiciare statului din care, câte 650.000 lei reprezintă onorarii avocat oficiu ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza procesului verbal de constatare încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Constanţa, la data de 1 mai 2003, raportului de constatare medico-legal nr. 276/2 din 16 iunie 2003, declaraţiilor martorilor L.S. şi declaraţiilor inculpaţilor, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 30 aprilie 2003 (în jurul orei 22,00) inculpaţii se aflau în locuinţa lor din Constanţa, unde consumau „votcă şi suc", când a intrat şi victima F.L.C. Victima a fost invitată să ia loc la masă şi să consume alcool împreună. Din discuţii inculpaţii au aflat că victima venea de la numitul P.I., persoană care datora bani unuia dintre ei şi întrucât acesta din urmă şi-a exprimat părerea că datornicul nu va mai restitui împrumutul, inculpatul B.E. s-a enervat. În timp ce prietena şi fratele inculpatului s-au dus la bucătărie să pregătească cafea, victima i-a cerut din nou inculpatului chiar să-l exonereze de datorie pe P.I. Atunci, inculpatul a luat cuţitul de pe masă (cu o lamă de 12 cm. lungime) şi i-a aplicat o lovitură în coapsa stângă superioară. Revenind în sufragerie cei doi, B.G. şi C.M.M. şi auzind-o pe victimă exprimând prin cuvinte durerea, au aflat de acţiunea inculpatului, care însuşi le-a spus că „l-a înţepat" în picior pe Cornel.
Ulterior, cei doi au avut un comportament inuman faţă de victimă, care datorită şocului hemoragic a intrat într-o stare de lipotemie, astfel că au mutat-o de pe fotoliu pe covor, sprijinită cu capul de canapea, iar ei au continuat să consume băuturi alcoolice. Între timp, au primit şi vizita martorului L.S., care a crezut că victima fiind în stare de ebrietate, doarme.
Văzând că victima era plină de sânge, s-au hotărât să-l scoată din apartament, astfel că inculpatul B.E. a ridicat victima de sub braţe şi a împins-o spre ieşirea din casă, apoi aceasta a fost preluată de B.G., care a târât-o până în faţa blocului. Inculpatul B.E. a venit cu ideea de a o muta pe victimă din faţa scării lor, la cea de a doua ieşire din bloc, astfel au transportat-o şi au lăsat-o sprijinită de zid, în şezut.
Iniţial, inculpatul B.E. a vrut să o transporte pe victimă la domiciliu, pentru a nu fi găsită în apropierea locuinţei lor, căutând un taximetrist, după care i-a spus inculpatei C.M.M. să spele treptele şi holul de urmele de sânge. Deoarece, la ora respectivă nu a găsit nici un taximetrist, inculpatul a intrat în apartament, s-a schimbat de hainele murdare de sânge, după care s-a culcat.
Inculpata C.M.M., după ce a spălat covorul şi husa fotoliului de sânge, a continuat să stea împreună cu inculpatul B.G. de vorbă la o cafea şi să fumeze. Deoarece i s-au terminat ţigările, ieşit la ora respectivă să cumpere ţigări (ora 4,30) a constatat că victima s-a târât până la rondul de flori şi a reuşit să-i spună că stă la C.C., dar a manifestat o totală indiferenţă.
La reîntoarcere inculpata le-a transmis starea victimei inculpaţilor, dar nici unul nu au luat nici o măsură pentru a-i salva viaţa.
În jurul orei 9,00, victima a fost ridicată de Ambulanţă, constatându-se decesul acesteia.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 276 din 2 din 16 iunie 2003, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute grave, consecinţa unei hemoragii externe, prin plagă înjunghiată coapsă stângă cu secţionarea arterei femurale şi că victima avea o alcoolemie de doar 0,95 gr. %o, grupa sanguină 0.1.
În urma cercetărilor efectuate de organele criminalistice din cadrul Parchetului şi al Inspectoratului de Poliţie, au rezultat, urme de sânge de la locul unde a fost găsită victima, pe scara blocului, uşi, până la apartamentul inculpatului. În interior au fost găsite urme de sânge în sufragerie, pe covor, fotoliu, toate corespunzând ca grupă sanguină victimei.
Apelurile declarate de cei trei inculpaţi împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 1/ P din 6 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Inculpatul B.E. a formulat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că s-a dat o încadrare juridică greşită faptei săvârşite şi s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată.
Motivele de recurs se încadrează în cazurile de casare, prevăzute de 3859 pct. 17 şi pct. 14 teza I C. proc. pen.
Recurentul a invocat în apărare, că nu a avut intenţia să omoare victima ci numai să-i provoace o vătămare corporală, moartea acesteia fiind consecinţa culpei sale, astfel că fapta sa trebuia sancţionată, în baza art. 183 C. pen. Totodată, inculpatul a cerut reducerea pedepsei, în raport de această încadrare juridică şi de împrejurarea că pentru celelalte pedepse menţionate în cazierul judiciar, a beneficiat de reabilitare judecătorească.
Recursul este nefondat.
Activitatea inculpatului care a aplicat victimei o lovitură puternică cu un cuţit, provocându-i o leziune traumatică profundă în coapsa stângă, cu secţionarea arterei femurale, ce a dus la moartea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., astfel cum corect au reţinut ambele instanţe, cea de fond, cât şi cea de apel.
Analizând împrejurările concrete în care s-a comis fapta, rezultă că inculpatul a lovit victima din faţă, în condiţii bune de vizibilitate, a folosit un cuţit, agent vulnerat apt prin natura acestuia să producă moartea, a aplicat lovitura cu intensitate mare, secţionând profund artera femurală, iar ulterior nu a acordat nici o îngrijire victimei, rămânând în pasivitate.
Deşi lovitura nu a fost îndreptată spre un organ vital, faţă de faptul că în coapsă sunt localizate vase de sânge deosebit de importante pentru viaţă, în raport şi de experienţa de viaţă a inculpatului, Înalta Curte apreciază că acesta şi-a dat seama că victima poate muri şi a acceptat acest rezultat, astfel că pe plan subiectiv, el a acţionat cu intenţie indirectă.
Chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a acceptat producerea ei, relevant în acest sens, fiind comportamentul adoptat după săvârşirea infracţiunii, când nu a luat nici o măsură pentru salvarea victimei, dimpotrivă a participat activ la îndepărtarea ei din apartament şi abandonarea ei într-un loc public.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se şi antecedentele penale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni cu violenţă (ce ţin de persoana sa), chiar dacă a beneficiat de reabilitare judecătorească.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul inculpatului, ca nefondat, apreciind că nu subzistă nici un alt motiv de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului se va computa perioada arestării preventive de la 1 mai 2003, la 26 martie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E., împotriva deciziei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 1 mai 2003, până la 26 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1697/2004. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1699/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
