ICCJ. Decizia nr. 1738/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1738/2004
Dosar nr. 5503/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secţia penală, prin sentinţa nr. 276 din 20 octombrie 2003, în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.S. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 17 aprilie 2003 la zi şi a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile, în sumă de 5.000.000 lei, către partea civilă S.A. şi a cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.
Instanţa a dispus, de asemenea, confiscarea de la inculpat a cuţitului, corp delict, conform art. 118 lit. b) C. pen.
Hotărând astfel, s-a reţinut în fapt că, inculpatul se cunoştea de mai mult timp cu partea vătămată, fiind din aceeaşi localitate şi efectuând împreună anumite lucrări în comună.
În ziua de 1 aprilie 2003, fiecare dintre ei au desfăşurat diferite treburi gospodăreşti, iar după amiază, martorul G.A. le-a dat căruţa cu cai la amândoi şi i-a trimis la martora M.M., pentru a-i transporta gunoi în grădină, fiind serviţi de către aceasta cu băutură, vin şi ţuică.
După terminarea lucrului, aceştia s-au întors la G.A. aducând căruţa şi caii, iar partea vătămată i-a cerut inculpatului să-i vândă un aparat de radio cu ceas, însă după desfacerea acestuia, partea vătămată, văzând că nu funcţionează decât ceasul, i-a spus că nu-l mai cumpără, fapt ce l-a supărat pe inculpat, care i-a cerut să-l plătească, deoarece aparatul de radio a rămas desfăcut.
Plecând de la locuinţa lui G.A., aceştia s-au certat, iar inculpatul, care avea la el două cuţite pe care le ascuţise la G.A., a scos unul dintre ele şi l-a înţepat pe S.A., care în timpul nopţii a fost operat de urgenţă.
Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 503/IIa/25 din 4 aprilie 2001, întocmit de Serviciul de medicină legală al judeţului Bihor, partea vătămată a suferit o plagă penetrantă abdominală (flanc drept) cu secţiune bipolară de colon transvers. Leziunile s-au putut produce prin acţiunea unui corp înţepător-tăietor (posibil cuţit) şi necesită 40 de zile de îngrijiri medicale; viaţa victimei a fost pusă în primejdie, salvarea datorându-se tratamentului medical calificat, prompt şi corect aplicat; leziunea postraumatică (respectiv plaga abdominală) nu a determinat infirmitate fizică sau psihică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce priveşte pedeapsa, pe care o socoteşte prea aspră în raport cu împrejurările săvârşirii faptei, solicitând reducerea ei, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Secţia penală a Curţii de Apel Oradea, prin Decizia nr. 217 din 18 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că pedeapsa „a fost just individualizată şi orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru astfel de infracţiuni, în cauză neputându-se reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, ţinând cont de împrejurările comiterii faptei şi persoana acestuia".
În termen legal, cu reiterarea aceluiaşi motiv de netemeinicie, inculpatul a declarat recurs, care va fi respins ca nefondat.
La stabilirea şi menţinerea pedepsei, instanţele au luat în considerare şi au apreciat în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea sa nu se justifică, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, precum şi atitudinea inculpatului care, fără nici o motivare, în timpul unor discuţii cu victima ce-i era prieten l-a înjunghiat, punându-i în pericol viaţa.
Pedeapsa aplicată reprezintă, dealtfel, minimul special prevăzut de legiuitor pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, care atestă faptul că instanţele s-au orientat judicios şi nu au aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (cazul de recurs indicat de inculpat) ea fiind de natură a-şi realiza funcţiile şi scopul prevăzute de art. 52 din acelaşi cod.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S., va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 17 aprilie 2003 la 30 martie 2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 217/ A din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 17 aprilie 2003, la 30 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1735/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1742/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
