ICCJ. Decizia nr. 1748/2004. Penal. Contop.ped. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1748/2004
Dosar nr. 789/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 667 din 20 februarie 2003, Judecătoria Craiova a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul P.I., a descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 272 din 8 decembrie 1997 a Judecătoriei Filiaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedeapsă pentru care a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate, şi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 272 din 8 decembrie 1997 a Judecătoriei Filiaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Craiova, pentru infracţiunile de furt calificat, furt, violare de domiciliu şi distrugere, prevăzute de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. i); art. 208 alin. (1); art. 192 alin. (1) (două fapte) şi art. 217 alin. (1) (două fapte), toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Hotărând astfel, judecătoria Craiova a reţinut următoarele:
„Analizând contestaţia formulată în raport de dispoziţiile Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi cele hotărâte prin sentinţa penală nr. 272/1997 a Judecătoriei Filiaşi, definitivă prin Decizia penal nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Craiova, instanţa o constată întemeiată, condamnatului P.I. fiindu-i aplicate pedepse a căror executare este graţiată conform legii".
Sentinţa penală nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova a rămas definitivă prin neapelare.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunţată cu încălcarea legii, deoarece instanţa, confundând noţiunile de „infracţiuni săvârşite în stare de recidivă" şi „recidivist prin condamnări anterioare" a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, deşi, la data apariţiei Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, inculpatul avea deja statut de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul graţierii acordat prin actul normativ menţionat.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, nu beneficiază de prevederile acesteia cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă, precum şi recidiviştii prin condamnări anterioare.
Infractor recidivist este o persoană, care, după o primă condamnare, săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidivei.
În consecinţă, starea de recidivă respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni.
Pe de altă parte, exceptarea recidiviştilor de la graţiere vizează toţi condamnaţii care au dobândit calitatea de recidivist, până în momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă.
Prin prisma acestei calităţi, urmează a fi analizată vocaţia condamnatului la beneficiul actului de clemenţă pentru toate pedepsele anterior aplicate. Chiar dacă, la data săvârşirii uneia dintre infracţiunile anterioare, se află la prima încălcare a legii, vocaţia sa la graţiere este analizată, în raport cu condiţiile în care se găseşte în momentul respectiv, cu evoluţia sa ulterioară, cu pericolul sporit pe care l-a dobândit persoana în cauză, ca urmare a activităţii infracţionale ulterioare.
Ca o consecinţă, selecţia legiuitorului cu privire la persoanele, care urmează să beneficieze de clemenţă operează la data actului normativ şi în raport cu situaţia existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de clemenţă.
Revenind la cauză, se constată că prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994, pronunţată în dosarul nr. 15125/1994 al Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, cuprins între 29 octombrie 1994 şi 28 octombrie 1998.
Pe de altă parte, prin sentinţa penală nr. 272 din 8 decembrie 1997, pronunţată în dosarul nr. 1079/1997 al Judecătoriei Filiaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 1611 din 24 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de furt, furt calificat, violare de domiciliu şi distrugere, prevăzute de art. 208 alin. (1); art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. i); art. 192 alin. (1) (două fapte) şi art. 217 alin. (2) (două fapte) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Întrucât aceste fapte au fost comise la 19 mai 1997, în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, rezultă că, în momentul comiterii lor, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist.
În consecinţă, la data apariţiei Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul P.I., avea deja statut de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul graţierii acordat prin actul normativ menţionat, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza I din această lege.
Odată dobândită această calitate, toate infracţiunile comise de inculpat, inclusiv cele care constituie primul termen al recidivei, apar ca emanând de la o persoană recidivistă.
Pentru aceste motive ele sunt excluse de la graţiere, iar nu pentru considerentul că faptele respective ar fi fost săvârşite în stare de recidivă, ceea ce, în speţă, nici nu este cazul.
Instanţa, confundând noţiunile de „infracţiuni săvârşite în stare de recidivă" şi „recidivist prin condamnări anterioare" a pronunţat o hotărâre contrară legii prin constatarea graţierii pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite în cauză cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentinţa penală nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin care a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii pe care le va înlătura.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 667 din 20 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, privind pe inculpatul P.I.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, prin care a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4514 din 18 octombrie 1994 a Judecătoriei Craiova, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii pe care le înlătură.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1746/2004. Penal. Art.208 alin.1. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1750/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
