ICCJ. Decizia nr. 1761/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1761/2004
Dosar nr. 3339/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul B.C.M. zis „B." la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. şi s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea din 15 aprilie 2000 şi arestarea de la 28 noiembrie 2001 la zi.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul G.I. zis „J." la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. şi s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 12 februarie 2002 la zi.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 14 şi art. 15, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat parţial acoperit prin restituire prejudiciul produs părţii vătămate S.M., respectiv 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea inelului de 15 gr. aur.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 40.000.000 lei, reprezentând contravaloarea celorlalte bunuri sustrase, pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă, respectiv câte 20.000.000 lei de la fiecare inculpat.
Au mai fost obligaţi inculpaţii la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie.
În noaptea de 17 decembrie 1998, cei doi inculpaţi, împreună cu alţi 3 participanţi, respectiv V.G., I.Şt. şi o persoană rămasă neidentificată, au pătruns în locuinţa părţii vătămate S.M. şi prin ameninţare şi violenţă, au deposedat-o de bijuteriile din aur pe care le avea în casă, de suma de 1.000.000 lei şi telefonul mobil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.C.M. şi G.I.
Parchetul critică soluţia pentru încălcarea dispoziţiilor art. 357 alin. (3) C. proc. pen., în raport de pedepsele rezultante, pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 65 C. pen., în raport cu pedeapsa rezultantă şi pentru greşita individualizare a pedepselor, în sensul că sunt mult prea blânde în raport cu pericolul social al faptelor, circumstanţele personale ale inculpaţilor şi incidenţa circumstanţelor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul B.C.M. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere că era în stare de ebrietate şi în subsidiar, redozarea pedepsei.
Inculpatul G.I. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanţele reale şi personale.
Verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, curtea de apel constată că primul şi al doilea motiv de apel formulat de parchet sunt întemeiate, în sensul că pedeapsa accesorie, deşi decurge din dispoziţiile legale, trebuie menţionate expres la pedeapsa rezultantă.
Că, de asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi trebuie aplicată pe lângă fiecare pedeapsă în parte, urmând ca în bazaart. 35 C. pen., acestea să fie contopite.
Individualizarea pedepselor, care constituie al treilea motiv de apel, nu a fost primită, întrucât s-a apreciat că instanţa a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând pedepse corespunzătoare, care îşi pot atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Apelurile inculpaţilor s-a apreciat a fi nefondate, întrucât solicitarea de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., motivată de starea de beţie a inculpatului B.C.M. nu poate fi primită, nefiind vorba de o beţie involuntară, care ar avea alte consecinţe privind răspunderea penală.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 218 din 17 aprilie 2003, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi pe fond:
S-au descontopit pedepsele rezultante de 7 ani şi 6 ani închisoare, aplicate inculpaţilor B.C.M. şi G.I., în pedepsele componente.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de câte 5 ani, pe lângă pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului B.C.M. şi de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului G.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul B.C.M. va executa 7 ani închisoare cu art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul G.I. va executa 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
S-a dedus prevenţia inculpatului B.C.M. din 15 aprilie 2000 şi de la 28 noiembrie 2001 la zi, iar pentru inculpatul G.I. de la 12 februarie 2002 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii au formulat recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii G.I. şi B.C.M.
Parchetul a criticat Decizia sub trei aspecte:
- Greşita încadrare juridică a faptelor;
- Netemeinicia pedepsei aplicate inculpaţilor;
- Greşita aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Cu privire la încadrarea juridică se susţine că în mod greşit s-a reţinut şi infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., care se regăseşte ca circumstanţă de agravare în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen.
Cât priveşte pedepsele aplicate, se apreciază că, acestea sunt insuficiente pentru a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., se susţine că greşit s-a confiscat suma de 40.000.000 lei de la inculpaţi, în condiţiile în care ea reprezintă valoarea estimată a prejudiciului suferit de partea vătămată şi nu folosul cert obţinut de inculpaţi, acesta fiind de 1.000.000 lei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17, 14 şi 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt fondate.
Luând în examinate primul motiv de recurs, se constată că este fondat, dat fiind faptul că într-adevăr, pătrunderea într-o locuinţă şi sustragerea unor bunuri din acest loc, prin violenţă şi ameninţare, constituie o împrejurare agravantă a infracţiunii de tâlhărie şi deci fapta de violare de domiciliu în atare situaţie, este absorbită de infracţiunea de tâlhărie calificată, pierzându-şi astfel autonomia, a le reţine pe amândouă ca infracţiuni, ar însemna în condiţiile de fapt expuse, o dublă incriminare.
Şi motivul de recurs ce priveşte individualizarea pedepsei este fondat.
Într-adevăr, faţă de motivul concret în care s-a conceput fapta, faţă de atitudinea deosebit de agresivă a inculpaţilor, de atitudinea procesuală a acestora şi nu în ultimul rând de circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu sunt încadraţi în muncă şi au suferit condamnări în minorat, impune a se aplica acestora pedepse mai severe.
Câr priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., întrucât din probatoriu nu rezultă cu certitudine sumele de bani obţinute de inculpaţi urmare a valorificării bunurilor sustrase, singura sumă stabilită exact fiind cea de 1.000.000 lei, care a fost sustrasă din locuinţa părţii vătămate S.M., se justifică confiscarea doar a acestei sume.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursurile formulate, să se caseze atât Decizia penală nr. 218 din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cât şi sentinţa penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor, la pedepsele aplicate şi la greşita aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii G.I. şi B.C.M. împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea pronunţată, precum şi sentinţa penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor, la pedepsele aplicate şi la greşita aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Înlătură prevederile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen.
Schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text de lege în baza căruia îi condamnă pe inculpaţii la câte 8 ani închisoare.
Menţine pedepsele de câte 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Înlătură măsura confiscării de la inculpatul G.I. a sumei de 20 milioane lei şi reduce suma confiscată de la inculpatul B.C.M., la un milion lei.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpatului B.C.M., reţinerea de o zi din 15 aprilie 2000 şi perioada arestării preventive de la 28 noiembrie 2001 la 31 martie 2004, iar pentru inculpatul G.I., perioada arestării preventive de la 12 februarie 2002 la 31 martie 2004.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1750/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1765/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
