ICCJ. Decizia nr. 1765/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1765/2004
Dosar nr. 5743/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Bihor, au fost condamnaţi inculpaţii:
- N.A.
- B.I.A. şi
- S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedepse de câte 18 ani închisoare fiecare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de câte 5 ani fiecare.
- F.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de câte 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 26 septembrie 2001 la zi, pentru inculpaţii N.A., B.I.A. şi S.A. şi de la 17 ianuarie 2002, la zi, pentru inculpatul F.Z.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 9 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.G.
S-a luat act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 20.108.196 lei, în favoarea părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, cu dobânzile legale de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii N.A., B.I.A. şi S.A. au fost obligaţi la câte 14.000.000 lei fiecare, iar inculpatul F.Z. la 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 20 septembrie 2001, inculpaţii N.A. şi B.I.A. consumau băuturi alcoolice într-un local în care se afla şi victima B.G.
Inculpatul B.I.A. i-a luat ţigările victimei, fără a-i cere permisiunea şi, la protestul acesteia, a lovit-o cu palma, ceea ce a determinat-o să ridice scaunul pentru a-l lovi.
Incidentul a continuat în stradă unde, cei doi inculpaţi l-au lovit pe B.G. de mai multe ori cu pumnii în zona feţei, declanşându-i o hemoragie nazală. El a revenit apoi la locul faptei agitând spre agresori o lamă de coasă; după ce l-au dezarmat, inculpaţii l-au lovit cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a stomacului, până când victima a căzut la pământ.
Auzind relatarea conflictului de la N.A., la locul faptei a venit şi inculpatul S.A., care a doborât-o din nou pe partea vătămată la pământ cu lovituri de picioare şi, nemulţumit de rezultat, a propus să transporte victima la calea ferată, să fie tăiată de tren.
În aceste împrejurări, a apărut la locul incidentului inculpatul F.Z. care, îndemnat de ceilalţi, a lovit victima cu picioarele în zona pieptului, ultimul care a lovit-o fiind N.A.
Toţi patru, constatând că victima este în comă, au transportat-o pe braţe pe o străduţă lăturalnică, neluminată şi puţin circulată, unde au abandonat-o.
Victima a rămas în stradă toată noaptea, intrând în stare de hipotermie şi decedând pe data de 25 septembrie 2001.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2806/III/391 din 27 septembrie 2001 întocmit de Serviciul de medicină legală al judeţului Bihor, rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat hematomului subdural compresiv consecutiv traumatismului cranio-cerebral cu fractură de viscero şi neurocraniu. Între leziunile de la nivelul capului şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă. Hipotermia victimei, prin expunerea prelungită la frig a reprezentat un factor favorizant, pentru modificările hemoragice cerebrale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de reconstituire, acte medico-legale, declaraţiile martorilor S.Z., K.A.L., E.I.F., S.Z.G., N.A.N., B.A., Z.S., F.D., S.A., A.I., procese-verbale de confruntare, declaraţiile inculpaţilor, care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 219 din 20 noiembrie 2003, a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 6 milioane lei, din care 800.000 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus perioada executată la zi.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal inculpaţii.
Inculpaţii N.A., B.I.A. şi S.A. au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Inculpatul F.Z. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând faptelor săvârşite de aceştia încadrarea juridică legală şi temeinică.
Probele administrate pe parcursul procesului penal au fost judicios interpretate şi analizate, din conţinutul lor, rezultând că inculpaţii N.A., B.I.A., S.A. şi F.A. au acţionat cu intenţia de a-l ucide pe B.G.; din multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate, zonele vizate, împrejurarea că patru bărbaţi tineri au acţionat energic împotriva unuia singur şi mai vârstnic decât ei, din faptul că au abandonat victima pe timp de noapte şi în frig, neluând nici o măsură de sesizare a instituţiilor autorizate, inculpaţii au putut să prevadă rezultatul letal al faptelor lor şi, chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Toţi inculpaţii au aplicat victimei lovituri la cap, iar conduita victimei demonstra în mod evident că necesită îngrijiri medicale, fiind lipsită de reacţie după consumarea agresiunii. Toţi inculpaţii au decis ca victima să fie transportată în afara zonei mai circulate, astfel ca posibilităţile de a fi văzută şi ajutată să fie mai reduse, acceptând riscul ca peste noapte, la sfârşitul lunii septembrie, aceasta să moară.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât de esenţa laturii subiective a acesteia este neprevederea rezultatului letal sau credinţa că acesta nu se va produce, ceea ce nu corespunde situaţiei deduse judecăţii.
Incidentul a fost generat de conduita agresivă a inculpatului B.I.A. şi chiar dacă victima a încercat să riposteze, probele administrate în cauză au dovedit că atitudinea acesteia a fost repede anihilată de inculpaţi.
În aceste condiţii, în cauză nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., conduita victimei fiind consecinţa, urmarea, iar nu cauza agresiunii a cărei victimă a fost.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, fiind puse în valoare toate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedepsele aplicate sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, fiind rezultatul analizării datelor, privind modul periculos în care s-a săvârşit fapta, dar şi a datelor privind persoana inculpaţilor, a poziţiei lor procesuale.
Prin cuantumul lor, pedepsele stabilite sunt în măsură să asigure reeducarea şi reintegrarea socială a inculpaţilor, potrivit cerinţelor art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, constatând că sunt nefondate criticile formulate de recurenţii N.A., B.I.A. şi S.A., împotriva deciziei instanţei de control judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează să respingă recursurile acestora ca nefondate.
Neîntemeiat se dovedeşte şi recursul declarat de inculpatul F.Z.
Considerentele prezentate mai sus, privind justeţea modului în care a fost stabilită situaţia de fapt şi a fost reţinută vinovăţia inculpatului, precum şi încadrarea juridică dată faptei săvârşită de acesta sunt pe deplin valabile şi în cazul acestui recurent.
Este neîndoios că şi inculpatul F.Z. a lovit victima în torace şi la cap, declaraţiile martorilor S.Z. şi K.A.L. fiind edificatoare în acest sens. Conduita agresivă a inculpatului s-a integrat în ansamblul manifestărilor de violenţă a căror victimă a fost B.G., F.Z. devenind coautor al uciderii acestuia.
Pedeapsa aplicată inculpatului F.Z. a fost individualizată în raport de contribuţia efectivă a acestuia la comiterea infracţiunii şi de datele sale personale, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii, astfel că în cauză nu există motive de reţinere în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Pentru aceste motive, neexistând temeiuri de achitare a sa, de schimbare a încadrării juridice sau de modificare a pedepsei aplicate, recursul inculpatului F.Z. se va respinge ca nefondat.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor N.A., B.I.A., S.A. de la 26 septembrie 2001, la 31 martie 2004, iar pentru inculpatul F.Z. se va deduce arestul preventiv de la 17 ianuarie 2002, la 31 martie 2004.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru apărarea inculpaţilor S.A. şi B.I.A., fiind avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 şi art. 193 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.A., B.I.A., S.A. şi F.Z., împotriva deciziei penale nr. 219/ A din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 26 septembrie 2001, la 31 martie 2004, pentru inculpaţii N.A., B.I.A., S.A. şi timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, pentru inculpatul F.Z.
Obligă pe recurenţii inculpaţi N.A. şi F.Z. la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii B.I.A., şi S.A. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1761/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1766/2004. Penal. Art.20, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
