ICCJ. Decizia nr. 1766/2004. Penal. Art.20, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1766/2004
Dosar nr. 755/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206/ F din 10 decembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 1371/2003, inculpatul M.G. a fost condamnat, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor deosebit de grav, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata a 7 ani.
S-a revocat beneficiul liberării condiţionate conform art. 61 C. pen., şi restul de pedeapsă de 2174 zile, rămas din pedeapsa de 18 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 8 din 25 aprilie 1990 de Tribunalul Neamţ), s-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând a se executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea unor drepturi.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a prelungit durata măsurii preventive a arestării şi s-a dedus la zi, din pedeapsa aplicată.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat toporul, iar inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către C.A.S. Iaşi (spitalizare) şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 14 ianuarie 2002, inculpatul şi partea vătămată, consăteni, au băut împreună la barul din comună. La plecare inculpatul băut a luat bicicleta părţii vătămate. Partea vătămată aflând despre această posibilitate, s-a dus acasă la inculpat unde a fost invitat de acesta să intre în casă pentru a bea să se împace. Dată fiind starea în care cei doi se aflau, s-au luat din nou la ceartă şi atunci inculpatul l-a lovit pe partea vătămată în cap, cu un topor de 3-4 ori. Internat în spital a doua zi, partea vătămată a supravieţuit dar a avut de suferit 45, 50 de zile de îngrijiri medicale pentru fractura fronto-parietală stângă, cu înfundare ce i-a fost cauzată de lovituri.
Inculpatul a recunoscut fapta, dar nu şi că instrumentul vulnerant folosit, a fost toporul.
Probele administrate şi anume: declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor R.C. şi V.P.G. şi în special certificatul medico-legal au confirmat situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută şi înfăţişată mai sus.
Deşi medicii au apreciat că lovitura nu a pus în primejdie viaţa părţii vătămate, instanţa de fond a constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor, dat fiind instrumentul folosit apt să producă moartea, cât şi zona lezată, capul şi numărul loviturilor.
Întrucât recurentul mai fusese condamnat pentru omor, încadrarea juridică s-a făcut în omor deosebit de grav, pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 18, pronunţată la data de 20 ianuarie 2004, în dosarul penal nr. 312/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, deducând prevenţia la zi şi obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
În considerente s-a arătat că pedeapsa aplicată are un cuantum corespunzător cu gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri sub aspectul temeiniciei, considerând prea aspră pedeapsa aplicată şi solicitând reducerea ei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Înalta Curte examinând hotărârea atacată şi sentinţa pronunţată în fond, în raport de motivul de casare invocat constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Deşi inculpatul a criticat pedeapsa aplicată pentru asprimea ei, din analiza probelor dosarului şi lecturarea textului art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se poate observa că instanţele au procedat corect. Pedeapsa de 12 ani închisoare se înscrie în limitele special prevăzute pentru infracţiunea comisă şi este evidentă respectarea criteriilor din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Inculpatul nu este un simplu recidivist, el se află în starea de recidivă specială, după comiterea unui omor.
Tulburarea organică de personalitate pe fond etilic pe care o prezintă, nu i-a afectat discernământul, dar îl face şi mai periculos.
Iată de ce, pedeapsa de 12 ani închisoare implicând o durată mai mare pentru privarea de libertate, în cazul de faţă, corespunde scopului educativ, dar şi punitiv al pedepsei, realizând totodată o prevenţie generală.
Sunt considerentele pentru care recurentul fiind nefondat, urmează a fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se hotărârile care sunt legale şi temeinice.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi.
Fiind în culpă procesuală, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 31 martie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1768/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
