ICCJ. Decizia nr. 2198/2004. Penal. încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2198/2004
Dosar nr. 2024/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Inculpatul G.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 958 din 31 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5, la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinându-se că la data de 28 ianuarie 2003, aflându-se într-un mijloc de transport în comun a sustras din geanta părţii vătămate J.H. un plic în care se afla suma de 100.000 lei, o factură de telefon şi certificatul de naştere al părţii vătămate.
S-a menţinut arestarea preventivă şi s-a dedus detenţia.
Tribunalul Bucureşti prin Decizia penală nr. 1523/ A din 3 noiembrie 2003 a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în dispoziţiile art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a menţinut măsura arestării preventive şi s-a dedus durata detenţiei preventive.
Recursul declarat de inculpat împotriva menţionatei decizii a fost înregistrat sub nr. 775/2004 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Instanţa de recurs, verificând conform art. 160b C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia arestării preventive a menţinut, prin încheierea din 22 aprilie 2004, măsura arestării preventive.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri susţinând că nu a comis fapta şi pedeapsa, în raport cu care s-a reţinut starea de recidivă i-a fost aplicată pentru conducere fără permis, deci pentru o faptă cu pericol social redus.
Recursul nu este fondat întrucât, aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Reţinând că nu există nici motive de casare, care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M., împotriva încheierii din 1 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 775/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 2183/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2202/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
---|