ICCJ. Decizia nr. 2218/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2218/2004
Dosar nr. 134/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203/ F din 13 octombrie 2003, Tribunalul Bistriţa Năsăud a condamnat printre alţii pe inculpaţii:
I.V.G. la:
- un an şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de procurare de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99, art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41, art. 75 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);
- 10 luni închisoare, pentru deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm., art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. proc. pen.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 280/ F din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
S-a dispus descontopirea acestei pedepse de un an în pedepsele componente de un an închisoare şi respectiv 8 luni închisoare, constatându-se că faptele pentru care a fost condamnat la aceste pedepse sunt în concurs real cu faptele deduse judecăţii, astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 4 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit art. 110 C. pen., pe termenul de 3 ani.
I.S. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru procurare de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 34 lit. b), s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sporită cu 2 luni de închisoare, încât inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 649 din 17 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 143/2001 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, urmând ca inculpatul să execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat 3 ani şi 8 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 40 tablete de fortral, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a 3 bucăţi de fiole de ser fiziologic şi 10 bucăţi seringi de unică folosinţă destinate săvârşirii infracţiunii şi în temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.
Instanţa de fond a reţinut în final că inculpatul I.V.G. şi condamnata R.A. au mai fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 280 din 16 decembrie 2002 la pedepsele de un an şi respectiv 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000, primul şi respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru condamnată.
Totodată s-a reţinut că condamnatul P.B. a mai fost condamnat pentru infracţiunea de furt calificat la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare.
După liberarea din penitenciar, condamnatul P.B. s-a întâlnit cu inculpatul I.S., care avea asupra sa tablete de fortral, pe care şi le-a preparat şi injectat.
În aceeaşi perioadă, cei doi s-au deplasat la Reghin de unde au cumpărat 10 tablete de fortral de la farmacie pe care le-au consumat.
La 4 noiembrie 2002, inculpatul I.V.G. împreună cu condamnata R.A. au cumpărat 20 tablete fortral, pe care le-au consumat împreună.
La 11 noiembrie 2002, condamnaţii în cauză au cumpărat 15 pastile fortral pe care ulterior le-au consumat împreună cu inculpatul I.V. şi condamnata R.A.
La 15 noiembrie 2002, pe baza unei reţete falsificate de către inculpatul I.S., condamnaţii au cumpărat de la o farmacie din Reghin, 2 flacoane de fortral, ocazie cu care au fost depistaţi de organele de poliţie, procedându-se la ridicarea medicamentelor şi seringilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel condamnatul P.B. şi inculpatul I.S., care a cerut achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat, iar inculpatul I.V.G., schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracţiune şi anume cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea unei pedepse reduse.
Prin Decizia penală nr. 283 din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii sus-menţionaţi.
Şi împotriva acestei decizii au declarat recurs, inculpatul I.S., care a cerut în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa respectiv cele referitoare la Legea nr. 143/2000 şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu condamnarea numai pentru deţinere, consumul fiind în interesul său personal între timp retrăgându-se.
În final, aplicarea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei şi executarea în condiţii neprivative de libertate.
Referitor la inculpatul I.V.G., se cere reducerea pedepsei şi a se acorda eficienţe sporite circumstanţelor atenuante aplicate.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Examinând probele administrate în cauză, se constată că ambele instanţe au reţinut corect vinovăţia inculpaţilor şi au stabilit încadrarea juridică legală faptelor comise.
Criticile inculpatului I.S. prin care solicită achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul condamnării sale numai pentru deţinerea de stupefiante, sunt neîntemeiate.
Astfel din probele administrate şi mai ales din declaraţiile date de coinculpaţi rezultă fără dubiu că inculpatul a procurat şi a pus la dispoziţia altor persoane (inculpaţi condamnaţi în cauză) droguri de mare risc pe care apoi le-au folosit pentru consum propriu.
De asemenea, este fără dubiu că inculpatul a pus la dispoziţia celorlalţi inculpaţi a unor reţete pe care el însuşi le-a falsificat, astfel cum rezultă din declaraţiile date coroborate cu constatările raportului tehnico-ştiinţific asupra scrisului de pe reţetele pe baza cărora s-au cumpărat medicamentele.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că este just individualizată, ţinând seama de faptul că acesta a mai suferit condamnări, cât şi de pericolul social deosebit de ridicat al faptei, încât nici reducerea acesteia nu se impune şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
În ce priveşte critica formulată de inculpatul minor I.V.G., referitor la greşita individualizare a pedepsei, este, de asemenea, neîntemeiată.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei şi persoana inculpatului, care este minor şi în favoarea căruia instanţele au reţinut circumstanţele se constată că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, necesară atingerii scopului educativ preventiv şi de reinserţia sa în societate, încât reducerea acesteia nu se impune.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea verificând hotărârile şi din oficiu, şi constatând că, în cauză nu există alte motive de casare, care analizate ca atare să conducă la casarea hotărârii, urmează să constate că recursurile declarate de inculpaţii I.V.G. şi I.S. sunt nefondate şi vor fi respinse în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.S. şi I.V.G. împotriva deciziei penale nr. 283 din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 222/2004. Penal → |
|---|
