ICCJ. Decizia nr. 2223/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2223/2004
Dosar nr. 1087/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1285 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.G. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
A.G. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 312/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4958/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a mai reţinut că motivul invocat de condamnat pentru revizuirea sentinţei penale de condamnare (reaprecierea probelor administrate) nu se circumscrie celor prevăzute de art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 76/ A din 5 februarie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a formulat recurs, prin care a reiterat motivul invocat în cererea introductivă şi în apel, susţinând că, prin reaprecierea probelor administrate, a fost condamnat nelegal.
Recursul declarat nu este fondat.
Cazurile de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitivă, sunt prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
În speţă, motivul de revizuire invocat de condamnat şi anume reaprecierea probelor administrate, pe baza cărora s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare a sa, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de textul de lege mai sus arătat.
De altfel, aspectele menţionate de petiţionar (în sensul că partea vătămată a fost constrânsă să dea declaraţii, aflându-se în stare de ebrietate) au fost verificate şi cu ocazia examinării declarării unui recurs în anulare, în lucrarea 6475/7945/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat şi va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.G., împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2004. Penal. Cont.anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2226/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
