ICCJ. Decizia nr. 223/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 223/2004
Dosar nr. 158/2004
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 03 decembrie 2003, pronunţată în dosar nr. 3639/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului N.M., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale; că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive şi că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol pentru ordinea publică se impune menţinerea acestei măsuri în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la greşita menţinere a măsurii arestării preventive, considerând că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză au intervenit două hotărâri de condamnare, în primă instanţă şi în apel, prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3639/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2229/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2231/2004. Penal → |
|---|
