ICCJ. Decizia nr. 2244/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2244/2004
Dosar nr. 2194/2004
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 573/P/AP/2004, Curtea de Apel Braşov a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului B.I.C., în baza art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de Tribunalul Braşov, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 143/ S din 10 martie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c), art. 99 şi urm. C. pen., la 2 ani închisoare.
În ziua de 23 mai 2003, inculpatul împreună cu coinculpatul M.C.C., prin violenţă, în loc public, au deposedat doi minori de sumele de 100.000 lei şi, respectiv 400.000 lei, precum şi un telefon mobil, cu încărcătorul acestuia.
S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului s-a dispus cu respectarea cerinţelor art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi că temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe penale, Curtea de Apel Braşov a dispus la 14 aprilie 2004, prin încheiere, menţinerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărârii judecătoreşti a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi punerea de îndată în libertate.
Recursul nu este fondat.
Curtea de Apel Braşov, în conformitate cu prevederile art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., a verificat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului B.I.C. şi, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, a dispus în mod legal şi temeinic, menţinerea acesteia.
În cauză există probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis o infracţiune gravă, atacând împreună cu celălalt inculpat doi minori, părţi vătămate, pe care i-au deposedat de bani şi bunuri, astfel că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret, real pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează să respingă recursul ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.C., împotriva încheierii din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 573/P/AP/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2247/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
