ICCJ. Decizia nr. 225/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 225/2004
Dosar nr. 2646/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 162 din 23 octombrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
- V.G.N. la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.; un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie care implică atribuţii de pază pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) şi (2) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie care implică activităţi de pază.
- T.B.M.T. la un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.; 1 an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. şi la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) şi (2) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- V.A.T. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.; un an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie în cadrul Arhivelor Naţionale pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. şi la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a dreptului de a ocupa o funcţie în cadrul Arhivelor Naţionale pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie în cadrul Arhivelor Naţionale.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a echivalentului în lei a sumei de 6000 dolari S.U.A.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor V.G.N. şi T.B.M.T. şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 27 octombrie 2001 la zi, pentru inculpatul V.G.N., de la 24 octombrie 2001 la zi, pentru inculpatul T.B.M.T. şi de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002 pentru inculpatul V.A.T.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În vederea obţinerii unor case şi terenuri prin revendicare judecătorească în baza legislaţiei privind restituirea imobilelor naţionalizate sau trecute fără titlu în proprietatea statului, inculpatul T.B.M.T. l-a contactat pe inculpatul V.G.N., fost subofiţer jandarm cu sarcini de pază la filiala Văcăreşti a Arhivelor Naţionale, solicitându-i să-i procure documente arhivistice referitoare la proprietatea asupra a patru imobile din Bucureşti, şos. Kisselef.
Inculpatul V.G.N. s-a adresat inculpatului V.A.T., fost angajat al aceleiaşi filiale a Arhivelor Naţionale, care a scos din arhivă documentele şi le-a predat, prin intermediul inculpatului V.G.N., inculpatului T.B.M.T.
Pentru scoaterea acestor documente din Arhiva Naţională şi predarea lor inculpatului T.B.M.T., inculpatul V.A.T. a primit de la acesta, prin intermediul inculpatului V.G.N. 6000 dolari S.U.A.
În concret, inculpatul T.B.M.T. a falsificat certificatul de moştenitor nr. 554/1998, eliberat la 21 octombrie 1998, de notarul R.M. din Camera Notarilor Publici a jud. Olt, ştergând din certificat numele moştenitorilor T.L. şi T.G. şi a trecut în locul lor, numele său pentru a justifica astfel calitatea de proprietar al bunurilor rămase de pe urma defunctului T.G.
În continuare, acelaşi inculpat T.B.M.T. i-a cerut inculpatului V.A.T., prin intermediul inculpatului V.G.N., să scoată din arhivă originalele procesului-verbal nr. 3144/1943 din 3 martie 1944 al Comisiunii pentru înfiinţarea cărţilor funciare în Bucureşti, a procesului-verbal nr. 3145/1940 ale aceleiaşi comisii, un alt document intitulat „Partea I" privitor la imobilul din Şos. Kisselef, o pagină de registru cu numerele de înregistrare de la 3120 la 3159, pe care, ulterior, la poziţiile 3144 şi art. 3145 a şters cu pastă albă şi a trecut numele T.G. pentru aceste imobile din Şos. Kisselef.
Inculpatul T.B.M.T., după falsificarea acestor acte, le-a xerografiat şi le-a depus la dosarele aflate în curs de judecată, pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Anterior depunerii la instanţă, pe aceste copii xerox au fost aplicate ştampilele Arhivei Naţionale, de către persoane rămase neidentificate, apoi au fost completate rubricile din cadrul impresiunii ştampilei dreptunghiulare a Arhivelor Naţionale şi o persoană care nu a putut fi stabilită, a semnat documentele în numele directorului şi administratorului Arhivelor Naţionale.
Curtea Militară de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 27 din 3 aprilie 2003, admiţând apelurile celor trei inculpaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a procedat, după cum urmează:
1. privitor la inculpatul V.G.N.:
- au fost reduse pedepsele de câte un an închisoare aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la câte 2 luni închisoare prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.;
- a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 20 – art. 215 alin. (5), cu referire la alin. (1) şi (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 3 ani şi 6 luni închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, din care a fost dedusă durata arestării preventive de la 27 octombrie 2001.
A fost înlăturată pedeapsa complementară.
2. privitor la inculpatul T.B.M.T.:
- au fost reduse pedepsele de un an, un an şi 8 luni închisoare şi respectiv 2 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi, respectiv, art. 26 – art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la câte 2 luni închisoare, prin reţinerea aplicabilităţii art. 74 – art. 76 C. pen.;
- a fost redusă pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 – art. 215 alin. (5) C. pen., cu referire la alin. (1) şi (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, din care s-a dedus durata arestării preventive, de la 24 octombrie 2001.
A fost înlăturată pedeapsa complementară.
3. privitor la inculpatul V.A.T.:
- au fost reduse pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, de un an şi 8 luni închisoare, de 6 ani închisoare şi, respectiv, de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.; art. 26 – art. 288 alin. (1) C. pen.; art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 26 – art. 20 – art. 215 alin. (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la câte 2 ani închisoare, un an închisoare, 4 ani închisoare şi, respectiv, 5 ani şi 6 luni închisoare.
În urma contopirii, s-a dispus ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Din pedeapsa rezultantă, s-a dedus perioada executată de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002.
Au fost anulate menţiunile false operate în acte de către inculpatul T.B.M.T.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Recursul declarat de parchet a fost susţinut oral, de către reprezentantul Ministerului Public, numai privitor la omisiunea constatării graţierii pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. şi referitor la greşita individualizare a pedepselor pentru celelalte infracţiuni, susţinându-se că, pentru acestea se impuneau pedepse mai severe.
Prin recursurile declarate şi susţinute prin apărătorii aleşi, inculpaţii T.B.M.T. şi V.G.N. au solicitat, în principal, achitarea, susţinând că actele folosite de ei erau inapte să producă efecte juridice, că ei se află în situaţia prevăzută de art. 22 alin. (1) C. pen., întrucât s-au desistat înainte de descoperirea faptei şi că, în realitate, nu există prejudiciu.
În subsidiar, recurenţii inculpaţi au criticat hotărârile pronunţate privitor la omisiunea constatării graţierii unor pedepse.
Inculpatul V.A.T. a invocat că instanţa de apel i-a examinat superficial apărările şi că a fost condamnat numai pe baza declaraţiilor coinculpaţilor V.G.N. şi T.B.M.T. şi ale martorei V.D., ignorându-se restul probelor.
Totodată, acelaşi recurent a invocat că instanţa de apel nu a soluţionat cererea sa de restituire a cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale, pentru a se stabili adevărul privitor la sursele prin care au obţinut ceilalţi inculpaţi documentele false.
În subsidiar, acelaşi inculpat a criticat omisiunea de a se fi constatat graţierea unor pedepse.
În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursurile parchetului şi ale inculpaţilor sunt fondate numai sub aspectul omisiunii constatării graţierii unora dintre pedepsele aplicate inculpaţilor.
Astfel, pedepsele de câte 2 luni închisoare aplicate inculpaţilor V.G.N. şi T.B.M.T. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.A.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-adevăr, au intrat sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi, ca urmare, instanţa de apel trebuia să constate că ele sunt graţiate integral şi condiţionat.
Pentru omisiunea constatării graţierii acestor pedepse urmează ca recursurile parchetului şi ale inculpaţilor să fie admise, să fie casată Decizia instanţei de apel, sub acest aspect, şi, înlăturându-se aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., să fie descontopite pedepsele rezultante în pedepsele componente şi, după repunerea fiecăreia în individualitatea lor, să se constate graţierea acestor pedepse.
Apoi, în urma recontopirii pedepselor rămase, Curtea va dispune ca inculpatul V.G.N. să execute o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul T.B.M.T. să execute 4 ani închisoare, iar inculpatul V.A.T. să execute 5 ani şi 6 luni închisoare.
Restul criticilor formulate de parchet şi de recurenţi nu sunt întemeiate.
Examinând criticile formulate de inculpaţi, Curtea reţine că ele reprezintă o reiterare a motivelor invocate în apel, care au fost temeinic analizate şi justificat înlăturate de către Curtea Militară de Apel.
Astfel, deşi inculpatul V.A.T. nu a recunoscut participarea la săvârşirea infracţiunilor, implicarea sa rezultă din probele existente în dosar.
În acest sens, martora V.D. a arătat că inculpatul V.A.T. a primit de la inculpatul V.G.N. un plic conţinând 6000 dolari S.U.A.
Apoi, este cert dovedit că inculpatul V.A.T., prin experienţa acumulată în exercitarea atribuţiilor, cunoştea cel mai bine activitatea arhivară privind evidenţa dosarelor referitoare la imobile şi avea acces permanent la această evidenţă şi deţinea uşurinţa identificării acestor dosare şi a uzului privitor la operaţiunile aferente. Aşa fiind, era evident că celorlalţi inculpaţi le era greu sau chiar imposibil să găsească, între cele 77.640 dosare existente în arhivă, actele şi, respectiv, dosarele referitor la imobilele din şoseaua Kisselef.
Apoi, ceea ce confirmă că autor al sustragerilor de acte şi dosare este inculpatul V.A.T. rezultă, în mod cert, din examinarea situaţiei dosarului nr. 3145/1940 privind imobilul din Bucureşti, şos. Kisselef.
Astfel, potrivit fişei de certificare întocmită la 22 noiembrie 1995, de către inculpatul V.A.T., în dosarul privind acest imobil nu există nici un act, ci numai coperţile originale. Cu toate acestea, dintre coperţile acestui dosar, a fost sustras procesul-verbal nr. 3145/1940 şi a fost transmis inculpatului T.B.M.T., prin intermediul inculpatului V.G.N.
Or, este stabilit că, la data de 22 noiembrie 1995, când inculpatul V.A.T. a certificat că dosarul sus-menţionat nu mai are nici o filă, inculpatul V.G.N. nu presta încă activităţi de pază la Arhivele Naţionale şi nici nu îl cunoştea, deci, pe inculpatul V.A.T.
Pe de altă parte, deşi inculpatul V.A.T. a negat că îl cunoştea pe inculpatul T.B.M.T., din declaraţiile martorului C.I. şi ale inculpatului V.G.N., rezultă contrariul.
Or, din examinarea logică a celor prezentate, se desprinde, clar, că procesul-verbal nr. 3145/1940 a fost sustras din dosarul sus-menţionat, de către inculpatul V.A.T.
Din probele dosarului, rezultă, de asemenea, activitatea inculpatului T.B.M.T., constând în solicitarea adresată inculpatului V.A.T., de a sustrage documentaţia pentru cele trei imobile activitate ce implică tăinuirea, din partea sa, a acestor sustrageri, acte pe care, ulterior, acesta a recunoscut că le-a falsificat.
Nefiind alte temeiuri de casare decât cele arătate în prima parte a considerentelor, urmează ca recursurile declarate de parchet şi de inculpaţi să fie admise numai în parte, referitor la omisiunea constatării graţierii, aşa cum am arătat la începutul considerentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel şi de inculpaţii V.G.N., T.B.M.T. şi V.A.T. împotriva deciziei nr. 27 din 3 aprilie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia instanţei de apel, numai privitor la omisiunea constatării graţierii pedepselor aplicate inculpaţilor V.G.N. şi T.B.M.T. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi inculpatului V.A.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Înlătură aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen., descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţierea integrală şi condiţionată a pedepselor de câte 2 luni închisoare aplicate inculpaţilor V.G.N. şi T.B.M.T., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin 2 şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului V.A.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În urma recontopirii pedepselor, inculpaţii urmează să execute:
- V.G.N. - 3 ani şi 6 luni închisoare;
- T.B.M.T. – 4 ani închisoare;
- V.A.T. – 5 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 27 octombrie 2001 la 15 ianuarie 2004, pentru V.G.N., de la 24 octombrie 2001 la 15 ianuarie 2004, pentru T.B.M.T. şi de la 19 noiembrie 2001 la 14 mai 2002, pentru V.A.T.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2250/2004. Penal. Art.289 c.pen. Recurs → |
|---|
