ICCJ. Decizia nr. 2259/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2259/2004
Dosar nr. 1215/2004
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/F din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Braşov a respins plângerea formulată de petentul D.F.I., împotriva rezoluţiei emisă la 13 decembrie 2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 199/P/2002 privind pe intimata B.M.L., notar public.
Prin sentinţă, s-a hotărât menţinerea rezoluţiei menţionate.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa, căreia cauza i s-a trimis spre judecare urmare admiterii cererii de strămutare de la Curtea de Apel Cluj, a reţinut următoarele:
Petentul a formulat plângerea contra rezoluţiei nr. 4457/893/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin care s-a confirmat rezoluţia dispusă în dosarul nr. 199/P/2002 din 13 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitoarea M.L. (fostă B.), notar public.
În plângerea prealabilă, D.F.I. a cerut începerea urmăririi penale privind-o pe făptuitoare, pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Petentul a motivat plângerea prealabilă împotriva notarului public pentru infracţiunea de calomnie, arătând că, în fapt, la data de 23 august 2002 a luat cunoştinţă că M.L. (B.) l-a calomniat în emisiunea „Cu ochii în patru" difuzată la 3 aprilie 2002 pe postul naţional TVR 1, în cadrul acesteia ea afirmând că actul adiţional autentificat sub nr. 18823 din 1 septembrie 1994 a fost semnat şi de D.F.I.
Asupra plângerii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, după efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluţia nr. 199/ P din 13 decembrie 2002 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen., cu motivarea că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 4457/893/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Hotărârea instanţei a reţinut că notarul public, prin afirmaţiile publice făcute, a expus, în cadrul dezbaterii televizate amintite, propria sa apărare în contradictoriu cu imputarea săvârşirii, de către ea, a infracţiunii prevăzută de art. 289 şi de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva sentinţei, petentul a declarat recurs, motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul declarat de petent nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se reţine că instanţa, verificând motivele plângerii, a administrat un probatoriu amplu, în cadrul acestuia ea analizând toate etapele parcurse de petent în elucidarea cazului de la care au pornit nemulţumirile sale privind pe notarul public.
Astfel, începând cu 1997, D.F.I. şi fratele său, D.I., au depus plângere prealabilă, solicitând cercetarea făptuitorului C.F. pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 din acelaşi cod, petentul întemeindu-şi plângerea pe faptul că la 1 septembrie 1994 cu ocazia redactării, de către martor, a actului adiţional la contractul şi statutul S.C. D.D.I.E. S.R.L. Cluj-Napoca, s-a consemnat retragerea din societate a numitei Z.M. şi cesionarea a 7 părţi sociale ale acesteia, către C.I., C.A.T. şi Ş.V., actul fiind autentificat prin încheierea notarială nr. 18823, el susţinând că nu a semnat personal actul, iar notarul, în contra evidenţei, a reţinut că a fost prezent, a fost identificat prin actul de identitate şi a semnat.
C.F., prin Decizia penală nr. 546/1997 a fost achitat în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 1315/1999 a dispus, în ce o priveşte pe M.L. (B.), încetarea procesului penal în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 din acelaşi cod.
Şi prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la 29 mai 2002, notarul public a fost tras de sub urmărire penală pentru infracţiunile menţionate.
Ca atare, afirmaţiile făcute în dezbaterea televizată au fost apărări în contra susţinerilor lui D.F.I., ele bazându-se pe hotărâri judecătoreşti care, în esenţă, au elucidat aspectele imputate.
În consecinţă, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.F.I. împotriva sentinţei penale nr. 6/ F din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2263/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
