ICCJ. Decizia nr. 2255/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2255/2004
Dosar nr. 5753/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 31 iulie 2003 (şedinţă nepublică), Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul L.C.A. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod.
În baza art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 1101 C. pen., inculpatul, până la împlinirea vârstei de 18 ani a fost încredinţat Serviciului de Supraveghere şi Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Braşov.
Instanţa a dispus ca după împlinirea, de către inculpat, a vârstei de 18 ani, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) şi d) C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate D.A. a fost recuperat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după-amiaza zilei de 3 iulie 2003, minorul D.A., înconjurat de patru copii, se plimba cu bicicleta. La un moment dat, inculpatul, aflat în apropierea grupului de copii, i-a cerut minorului, pe un ton violent, să-i dea şi lui bicicleta, fiind însă refuzat. La o cerere asemănătoare inculpatul a fost refuzat şi de minorul T.S. În aceste condiţii, inculpatul, întorcându-se spre D.A., care staţiona, a pus mâna pe ghidonul bicicletei şi l-a ameninţat pe copil că-l va bate dacă nu-i permite să se plimbe cu bicicleta. Speriat, minorul a lăsat din mână bicicleta, ulterior inculpatul îndepărtându-se cu ea.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 326 din 12 noiembrie 2003 a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa, a aplicat art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi în baza dispoziţiilor art. 83 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului minor prin sentinţa penală nr. 2461/2000 a Judecătoriei Braşov.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul declarat este fondat.
Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen., dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că infracţiunea de tâlhărie dedusă judecăţii, a fost săvârşită în termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni privind pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului minor prin sentinţa penală nr. 2461/2000 a Judecătoriei Braşov.
În aceste condiţii, pedeapsa aplicată, aceea de un an şi 6 luni închisoare se impune a fi alăturată pedepsei de 3 luni închisoare a cărei suspendare condiţionată s-a revocat, în total inculpatul având de executat un an şi 9 luni închisoare.
În ce priveşte modalitatea de executare, în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, se reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii după o condamnare la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, deşi el a persistat în a comite fapte de pericol social concretizat în atingerea adusă patrimoniului persoanelor, pericol mărit şi de împrejurarea că infracţiunea de tâlhărie s-a săvârşit în loc public, pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare fiind individualizată şi prin considerarea persoanei inculpatului, minor şi în favoarea căruia s-au aplicat circumstanţe atenuante.
Însă, având în vedere şi dispoziţiile art. 52 C. pen., text de lege care prevede scopul pedepsei, se apreciază că executarea, de către inculpat, a pedepsei rezultante de un an şi 9 luni închisoare în regim de privare de libertate, va fi în măsură să realizeze prevenţia specială şi generală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 326 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul L.C.A.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 310 din 31 iulie 2003 a Tribunalului Braşov numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate şi la omisiunea de a dispune executarea, alături de pedeapsa aplicată în cauză, şi a pedepsei de 3 luni închisoare a cărei suspendare condiţionată a fost revocată.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi ale art. 110 C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., prin privare de libertate, pe lângă care urmează să execute şi pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată anterior prin sentinţa penală nr. 2461/2000 a Judecătoriei Braşov, a cărei revocare s-a dispus; în total, inculpatul va executa pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare.
Aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de 24 de ore din data de 3 iulie 2002.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2259/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
