ICCJ. Decizia nr. 2363/2004. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2363/2004
Dosar nr. 2710/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial, inculpatul B.A. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 18 alin. (1) lit. b) din Decretul 400/1981, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 pedepse de câte 2 luni închisoare;
- în baza art. 18 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 400/1981, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 18 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 400/1981, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 3 luni închisoare;
- în baza art. 239 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare;
- în baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la un an şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 20, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
În temeiul art. 33 – art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat pe perioada executării pedepsei să urmeze tratament medical de specialitate.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat I.P.J. Brăila.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 9 decembrie 1997, inculpatul a consumat o importantă cantitate de vin şi rachiu, după care, la ora 15,00 s-a prezentat la locul de muncă, respectiv la L.M. din cadrul SC L. SA Brăila, unitate care intră sub incidenţa Decretului 400/1981.
În jurul orei 16,00, inculpatul a lăsat fără supraveghere utilajul pe care îşi desfăşura activitatea şi fără aprobarea conducătorului locului de muncă, a părăsit unitatea, deplasându-se la un chioşc alimentar de unde a cumpărat două sticle de vodcă pe care le-a introdus în unitate unde a consumat conţinutul acestora.
Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a sustras de la martorul R.C. un cuţit şi, în jurul orei 21,30, s-a deplasat la Biroul Transporturi. Aici le-a cerut părţilor vătămate P.P., S.M. şi C.L., care erau de serviciu, să-i arate unde se află armele militare cu care paznicii asigurau paza unităţii.
Întrucât părţile vătămate au refuzat, inculpatul le-a ameninţat că le omoară cu cuţitul şi timp de aproximativ 10 minute nu le-a permis să părăsească încăperea sau să folosească telefonul pentru a lua legătura cu salariaţii unităţii. Apoi inculpatul a plecat spre poartă, iar pe drum s-a întâlnit cu martorul G.N. şi cu persoana vătămată, paznicul M.N., care avea asupra sa o armă militară marca ZB cu 4 cartuşe, închiriată de SC L. SA Brăila de la I.P.J. Brăila.
Inculpatul a ameninţat-o cu cuţitul pe partea vătămată şi i-a cerut arma şi muniţia.
Partea vătămată a refuzat iar inculpatul a lovit-o, i-a smuls arma din mână după care a tras asupra acesteia, de la o distanţă de aproximativ 2 m şi la o înălţime de cca. 1,50 m, un cartuş.
În momentul în care a intenţionat să tragă şi al doilea cartuş, datorită manevrării violente, închizătorul armei a căzut.
Partea vătămată a fugit şi şi-a anunţat colegii.
Martorii T.J. şi I.C. au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat şi să-l dezarmeze.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a reţinut că inculpatul prezintă o stare psihopatoidă explozivă pe fond mixt postmeningitic, postraumatic şi toxietanolic şi un politraumatism recent şi are discernământul păstrat faţă de faptele comise.
S-a reţinut că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de introducere sau consumare de băuturi alcoolice în unitate de prezenţa în unitate sub influenţa băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 18 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 400/1981; lăsarea fără supraveghere a utilajului prevăzută de art. 18 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 400/1981; părăsirea locului de muncă fără aprobarea conducătorului, prevăzută de art. 18 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 400/1981; lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen.; tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen. şi tentativă la omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. b) şi d) C. pen.
Prin Decizia nr. 36 din 5 iunie 2003, pronunţată de Curtea Militară de Apel s-a admis apelul inculpatului şi s-a desfiinţat sentinţa.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate şi s-au constatat graţiate în întregime şi condiţionat cele 4 pedepse de câte 2 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. a), art. 18 alin. (1) lit. b) şi art. 18 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 400/1981, precum şi pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor negraţiate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că din probele administrate rezultă că la data de 9 decembrie 1997, inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte de a veni la locul de muncă, dar şi pe durata îndeplinirii atribuţiunilor de serviciu, astfel încât este neîntemeiată susţinerea că faptele au fost comise în stare de beţie involuntară complete.
S-a mai reţinut că potrivit expertizei medico-legale, inculpatul are discernământul păstrat faţă de faptele comise.
De asemenea, s-a apreciat că pedepsele au fost just individualizate.
S-a constatat că apelul este întemeiat în aport de dispoziţiile Legii nr. 543/2000, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 18/2003 (M. Of. nr. 224/3.04.2003), potrivit cărora, pedepsele aplicate inculpatului cu excepţia celor pentru art. 211 alin. (2) lit. b), art. 279 alin. (3) lit. a) şi art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. b) şi d), sunt graţiate.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în tentativă la lipsire de libertate în mod ilegal.
S-a solicitat, de asemenea, achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 C. pen., întrucât inculpatul nu a ştiut că arma are glonţ pe ţeavă, precum şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 C. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu a existat prejudiciu în cauză, este bolnav şi a fost sincer pe parcursul procesului.
Recursul nu este fondat.
Astfel, susţinerea că fapta de lipsire de libertate în mod ilegal nu există este neîntemeiată, întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul înarmat fiind cu un cuţit, le-a împiedicat pe părţile vătămate P.P., S.M. şi C.L. să părăsească timp de aproximativ 10 minute încăperea în care se aflau.
Această acţiune a inculpatului întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii consumate de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., astfel încât, încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind nejustificată susţinerea că această infracţiune a rămas în formă de tentativă.
Este, de asemenea, nefondată solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (3) lit. a) C. pen. şi de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., atâta timp cât este cert dovedit în cauză că inculpatul l-a deposedat pe paznicul M.N. de arma militară şi muniţia pe care acesta le avea în dotare, iar apoi a încercat şi folosit arma, trăgând asupra acestuia un cartuş şi încercând să tragă şi pe al doilea.
Aşa fiind, corect s-a reţinut că inculpatul a încălcat regimul armelor şi muniţiilor deţinând fără drept o armă militară şi muniţia aferentă, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.
Tot astfel, corect s-a reţinut că inculpatul se face vinovat de tentativă la infracţiunea de omor. Susţinerea că inculpatul nu ar fi cunoscut că arma este încărcată este infirmată de probele administrate, respectiv de declaraţiile părţii vătămate M.N. şi ale martorului G.N. din care rezultă că inculpatul a încărcat arma, punându-i cartuşele.
Solicitarea apărătorului inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din tentativă la infracţiunea de omor calificat în tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav nu poate fi examinată, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situaţiei în propriul recurs.
Curtea apreciază că este nefondată şi critica referitoare la greşita individualizare a pedepselor în condiţiile în care împrejurările invocate în susţinerea motivului de recurs au fost avute în vedere la reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare.
Faţă de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei nr. 36 din 5 iunie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2359/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2364/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
