ICCJ. Decizia nr. 2505/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2505/2004
Dosar nr. 1392 /2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D. la 2 pedepse de câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1468 din 24 august 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1582 din 29 august 2001 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul de 357 zile cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 65 lit. a) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 18 august 2003, la zi.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 346, raportat la art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.I.C. şi la 9.000.000 lei către partea civilă I.M.
Inculpatul a fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de judecată a reţinut că la 19 iulie 2003, inculpatul V.D., însoţit de o altă persoană, rămasă neidentificată, s-a urcat în autobuzul liniei 232 şi, văzând doi tineri, s-a apropiat de ei, pentru a le sustrage bunuri.
În timp ce însoţitorul inculpatului i-a ameninţat cu un briceag, pe care l-a îndreptat înspre zona toracică, inculpatul a sustras telefonul mobil aparţinând lui M.I.C. şi lănţişorul din aur de la gâtul lui I.M.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de cercetare penală, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor şi ale inculpatului.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere pericolul social al faptelor comise, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal şi antecedentelor sale penale din care rezultă că în anul 2001 a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, tot pentru tâlhărie, eliberându-se condiţionat.
Apelul declarat de inculpatul V.D., prin care viza achitarea, susţinând că, n-ar fi comis cele două fapte, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 144/ A din 1 martie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru netemeinicie şi nelegalitate, condamnându-l nevinovat.
Recursul este nefondat.
Hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Din procesele verbale încheiate în cauză, în prezenţa unor martori asistenţi, rezultă că cele două părţi vătămate l-au recunoscut pe inculpat ca fiind unul din agresori, iar, ulterior, l-au recunoscut fără nici-o ezitare şi din grup.
Pentru a-şi dovedi nevinovăţia, inculpatul a solicitat audierea martorilor A.A. şi O.A., cei doi martori neputând susţine, însă, alibiul prezentat de inculpat. Ei au declarat că nu pot confirma că, la data de 19 iulie 2003, s-au aflat în compania inculpatului.
În consecinţă, Curtea va constata că, în mod corect, a fost reţinută vinovăţia inculpatului la comiterea celor două infracţiuni.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul V.D. ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa prevenţia, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 144/ A din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută prevenţia de la 18 august 2003 la 7 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2004. Penal. Art.175c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2506/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
