ICCJ. Decizia nr. 2614/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2614/2004
Dosar nr. 1512/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., ce s-a pretins a fi comisă în dauna părţii vătămate C.G.I. la data de 13 iulie 2003.
A fost obligată partea vătămată la 50.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că la data de 31 octombrie 2003, partea vătămată C.G.I. a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat condamnarea inculpatului F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prin presă, prevăzută de art. 206 C. pen. şi obligarea acestuia la daune morale în sumă de 50.000.000 lei şi cheltuieli judiciare.
În motivarea plângerii prealabile s-a arătat că în ziarul I.G. nr. 188 din 3 iulie 2003 a apărut articolul „Un gorjan acuză poliţişti şi procurori de furtul a 12 kg aur" având ca redactor pe ziaristul I.P.A., în cuprinsul căruia printre alte informaţii ce s-a pretind a fi fost obţinute de la inculpatul F.D. participant la percheziţia domiciliară efectuată în anul 1986 în domiciliul rudelor părţii vătămate, ocazie cu care s-ar fi ridicat şi cantitatea de 12 kg aur, este reprodusă în mod expres şi afirmaţia pretins calomnioasă că partea vătămată este „un om nebun".
În cauză s-au luat declaraţii părţii vătămate şi inculpatului, a fost audiat martorul I.P.A. redactorul articolului sus-menţionat, fiind solicitate relaţii din partea conducerii administrative a ziarului I.G.
Instanţa de fond a constatat în raport de probatoriile administrate că în cauză nu s-a dovedit comiterea faptei de către inculpat, respectiv efectuarea de către acesta a afirmaţiilor calomnioase la adresa părţii vătămate.
Pe cale de consecinţă nici cererea părţii vătămate de obligare a inculpatului la plata daunelor morale nu a fost primită.
Împotriva sentinţei penale a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs partea vătămată care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita achitare a inculpatului şi a solicitat casarea acestei hotărâri şi condamnarea inculpatului pe baza probelor existente.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, la sfârşitul lunii iunie 2003, inculpatul a avut o discuţie telefonică cu martorul I.P.A., reporter la ziarul I.G. şi autor al articolului în cauză, în legătură cu sesizarea făcută de partea vătămată la Parchetul Judeţean Gorj pentru restituirea unor monede din aur despre care se susţine că au fost confiscate anterior anului 1989.
Cu acest prilej inculpatul a infirmat acuzaţiile privind însuşirea monedelor de către organele de cercetare penală din care a făcut parte.
Audiat fiind de instanţă inculpatul a recunoscut că la sfârşitul lunii iunie 2003 a avut o convorbire telefonică cu martorul, ocazie cu care a susţinut că acuzaţiile aduse de partea vătămată privind însuşirea monedelor din aur nu sunt adevărate, fără însă a folosi epitetul „nebun" la adresa părţii vătămate.
Martorul I.P.A. a declarat instanţei că „menţine relatările din articol aflate în ghilimele ca fiind cele afirmate de către inculpat", precizând că nu a înregistrat convorbirea telefonică cu acesta, făcând doar însemnări într-o agendă personală a relatărilor făcute de inculpat cu acea ocazie.
Ulterior martorul a depus la dosar paginile din agenda respectivă despre care susţine că ar conţine însemnările la care s-a referit în declaraţia sa, scrise într-un mod ilizibil ce cu greu poate fi descifrat şi care nu sunt certificate sau confirmate de conducerea ziarului.
Aşa fiind, analizând probele administrate, în mod corect instanţa de fond a ajuns la concluzia că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul este cel care a comis infracţiunea de calomnie la adresa părţii vătămate, astfel că soluţia de achitare a acestuia este legală şi temeinică.
Ca o consecinţă, avându-se în vedere dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., în mod corect instanţa nu a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate de partea vătămată.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge, ca nefondat, recursul părţii vătămate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată C.I. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.D.
Obligă pe recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2613/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2650/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
