ICCJ. Decizia nr. 2613/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2613/2004
Dosar nr. 1642/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 din 3 februarie 2004 a Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv cu începere de la data de 5 noiembrie 2003 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 6.500.000 lei către G.N. din com. Coarnele Caprei, jud. Iaşi.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală şi în faza de judecată ce se va achita din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată G.N. a lucrat ca cioban în perioada mai – octombrie la martorul B.A. care la plecare l-a plătit pentru serviciul făcut cu 5.300.000 lei, respectiv 100 Euro şi diferenţa în lei până la suma respectivă.
Din cei 100 Euro partea vătămată a schimbat 50 Euro la o casă de schimb valutar înainte de a urca în trenul accelerat unde avea bilet în vagonul nr. 8, loc 81, vagon în care s-a urcat şi inculpatul urmat la scurt timp de martora F.M. care a intrat în acelaşi compartiment cu cei doi.
Înainte de plecarea trenului din gara Timişoara, în jurul orelor 14,50, inculpatul S.C. a rugat pe partea vătămată să aibă grijă de geanta lui până coboară în staţie să cumpere cafea, Inculpatul s-a reîntors cu două pahare de plastic în care avea cafea şi sub pretextul că i-a supravegheat geanta a oferit un pahar cu cafea părţii vătămate, în cafeaua oferită punând câteva pastile de diazepam, pentru a o adormi pe partea vătămată şi a-i putea sustrage banii. În paharele din care au băut cafea, inculpatul a pus dintr-o sticlă pe care o avea asupra sa Palincă de Bihor servind-o şi pe partea vătămată care, la rândul ei, l-a servit pe inculpat cu cognac şi cu mâncare.
După ce au consumat băuturi alcoolice şi au mâncat, partea vătămată G.N. a adormit ca urmare a pastilelor de diazepam administrate de inculpat, partea vătămată trezindu-se în apropiere de staţia Alba Iulia, moment în care sub pretextul că vrea să se întindă pe o banchetă să doarmă, inculpatul şi-a luat scurta şi geaca şi a părăsit compartimentul. Imediat după ce inculpatul a ieşit din compartimentul în care a călătorit până la Alba Iulia cu martora F.M. şi partea vătămată G.N., acesta din urmă şi-a verificat banii pe care-i avea asupra sa, constatând că i-au fost sustraşi toţi banii în lei şi cei 50 de Euro, în total suma de 6.500.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Imediat după ce a constatat că i-au fost sustraşi banii, partea vătămată a pornit în căutarea inculpatului, anunţându-l şi pe şeful de tren, martorul I.A. despre sustragerea banilor.
Văzând că este căutat, inculpatul S.C. a ieşit pe scara vagonului, ţinându-se de uşa vagonului, spre exterior şi la o restricţie de viteză a trenului a sărit din tren în apropiere de staţia C.F.R. Câmpia Turzii. Partea vătămată şi-a dat seama că inculpatul a sustras banii mai ales că martora F.M. i-a relatat că din Timişoara şi până la Alba Iulia, când a constatat sustragerea, în compartimentul respectiv nu a intrat o altă persoană, că inculpatul a cerut martorei F.M. să nu aprindă lumina în compartiment şi că această martoră a văzut că inculpatul şi-a pus scurta peste scurta părţii vătămate, că a căutat în buzunare, însă martora F.M. a crezut că inculpatul caută în buzunarele de la scurta sa. Până la staţia din Cluj Napoca, inculpatul nu a fost depistat, astfel că în această staţie, partea vătămată a coborât anunţând organele de poliţie despre faptă. Partea vătămată mai avea asupra sa o sticlă cu Cola şi una cu apă minerală, sticle de pe care au fost luate amprentele stabilindu-se că amprentele aparţin inculpatului S.C., inculpat care a fost identificat cu uşurinţă de către partea vătămată G.N.
Părţii vătămate i-au fost prelevate probe de sânge şi urină, iar în urma analizei toxicologiei s-a constatat prezenţa unor elemente specifice medicamentelor din clasa benzodiazepinei şi fenotiazinei, ambele din categoria somniferelor, precum şi a alcoolemiei de 1,05 gr %o. S-a concluzionat că asocierea medicamentelor respective cu alcoolul au provocat somnul profund al părţii vătămate, în condiţiile în care acesta a declarat că nu a folosit medicamente nici în ziua respectivă şi nici în urmă cu câteva zile sau luni.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei instanţa de fond a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., infracţiune pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel inculpatul care a solicitat casarea hotărârii şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, susţinând că nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate şi nu a pus medicamente în băutura acestuia pentru a-i provoca starea de somnolenţă.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.
Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
S-a motivat că în accepţiunea art. 211 alin. (1) teza II C. pen., acţiunea adiacentă ce intră în compunerea laturii obiective este realizată şi atunci când furtul este săvârşit prin punerea persoanei vătămate în stare de inconştienţă, astfel cum s-a întâmplat în cauză.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pedeapsa de 7 ani închisoare orientată spre minimul special a fost just dozată astfel că nu s-a impus reducerea ei.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a reiterat motivele invocate în apel, respectiv greşita sa condamnare pentru infracţiunea de tâlhărie, în opinia sa făcându-se vinovat doar de infracţiunea de furt calificat şi greşita individualizare a pedepsei, pe care o consideră exagerată.
Recursul nu este întemeiat.
În sensul art. 211 alin. (1) teza II C. pen., latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie este realizată şi atunci când furtul este săvârşit prin punerea persoanei vătămate în stare de inconştienţă, stare ce impune ca în activitatea infracţională inculpatul să folosească narcotice sau alte substanţe apte a provoca cvasiparalizarea energiei fizice şi întunecarea facultăţilor psihice.
Ca urmare persoana vătămată nu mai este stăpână pe mişcările sale şi îşi pierde total capacitatea de înţelegere şi de a-şi exprima voinţa fiind pusă într-o stare de inconştienţă.
În speţă s-a constatat în urma analizei toxicologice a părţii vătămate prezenţa medicamentelor din categoria somniferelor care în combinaţie cu alcool consumat i-au provocat o stare de somn profund.
Aşa fiind, atâta timp cât în cauză s-a dovedit că partea vătămată nu a cunoscut introducerea medicamentului respectiv în cafeaua care i-a fost oferită de inculpat şi chiar dacă a acceptat ulterior consumarea voluntară a unor băuturi alcoolice este realizată latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, astfel încât încadrarea juridică stabilită de instanţe este corectă.
Ca urmare, critica recurentului privind încadrarea juridică a faptei nu poate fi primită ca dealtfel nici cea referitoare la individualizarea pedepsei care îşi are temeiul în dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă situată spre minim, iar din actele dosarului nu rezultă împrejurări care să justifice reducerea acesteia.
Cât priveşte cererea subsidiară a recurentului de a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru audierea martorei F.M. este de observat că deşi instanţa de fond a depus toate diligenţele pentru a o audia nemijlocit, martora nu s-a putut prezenta în instanţă datorită stării grave de sănătate, astfel că s-a procedat conform dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Dealtfel în scrisoarea trimisă instanţei, martora a declarat că înţelege să-şi menţină declaraţiile date iniţial.
Aşa fiind, o reluare a judecăţii nu se justifică atâta timp cât dispoziţiile legale au fost respectate, şi nu există aspecte esenţiale care să nu fi fost lămurite, astfel încât cererea inculpatului nu este întemeiată.
Examinând cauza şi din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 83 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2003 la 13 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2612/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2614/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs → |
|---|
