ICCJ. Decizia nr. 2582/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2582/2004
Dosar nr. 2574/2003
Şedinţa publică din 12 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 30 septembrie 2002, Tribunalul Bihor în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.I. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9, cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 9 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 176 din Legea nr. 141/97 privind Codul vamal al României, a condamnat pe acelaşi inculpat S.I. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care o execută de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din 25 aprilie 2002 şi arestul preventiv din 26 aprilie 2002 până la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E.F. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13, raportat la art. 9, cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea 143/2000 în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13, raportat la art. 9 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la art. 9 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul E.F. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia potrivit dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului E.F. şi în baza art,88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive din 26 aprilie 2002 până la zi.
În baza art. 9, cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata B.L. la o pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia potrivit dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore din 5 martie 2002.
În baza art. 118 C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 650 dolari S.U.A. de la inculpata B.L. şi a sumei de 4000 dolari S.U.A. (consemnată la B.N.R., sucursala Oradea) de la inculpatul E.F.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în perioada 2000 - 2001, inculpata B.L., folosindu-se de o autorizaţie de stupefiante, eliberată pe numele societăţii SC V. SRL şi, fără a avea acceptul administratorului, a încheiat un contract cu SC A. SA Tg. Mureş, achiziţionând 96.250 cutii cu efedrină şi, fără a le înregistra în contabilitate, le-a vândut coinculpatului S.I., care le-a trecut în Republica Moldova, fără autorizaţie.
De asemenea, la 25 aprilie 2002, inculpatul E.F. a fost prins în flagrant în timp ce procura mai cantităţi de efedrină de la inculpata B.L., prin intermediul inculpatului S.I.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele verbale de sesizare din oficiu, de constatare, de contravenţie, de conducere în teren, de confruntare, de depistare, de efectuare a percheziţiilor corporale ale inculpaţilor E.F. şi S.I., contract de livrare nr. 145 din 20 septembrie 2000 şi facturile fiscale întocmite de SC A. SA, declaraţiile martorilor B.A., S.E.E., U.L., B.S., C.I., S.V., adresa de la I.G.P. – D.G.C.C.O.A. – Laboratorul de Analize fizico-chimice droguri nr. 169149 din 10 octombrie 2001, denunţ şi declaraţiile inculpatei B.L., nota de supraveghere operativă, declaraţiile învinuitei B.C.L., declaraţiile inculpaţilor S.I. şi E.F.
Audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, inculpaţii S.I. şi E.F. nu au recunoscut săvârşirea faptelor, iar inculpata B.L. a recunoscut comiterea infracţiunilor, dar cu precizarea că a comis fapta cu convingerea că vinde medicamente şi nu droguri.
Împotriva sentinţei penale nr. 177 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Bihor au declarat apel parchetul, criticând-o pentru omisiunea aplicării pedepselor complimentare, greşita încadrare juridică a faptelor şi netemeinicia pedepselor aplicate şi inculpaţii B.L., S.I. şi E.F. pentru greşita condamnare, susţinând că sunt nevinovaţi.
Prin Decizia penală nr. 84 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinţei penale nr. 177 din 30 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în sensul că:
1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului S.I., în pedepsele componente şi a înlăturat pedeapsa complementară aplicată în baza art. 65 C. pen.
2. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
3. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
4. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului E.F. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare
5. A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., precum şi pedeapsa complementară aplicată inculpatului în baza art. 65 C. pen.
6. A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, prin privare de liberate, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
7. A majorat pedeapsa aplicată inculpatei B.L., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 9, raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la un an şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.
8. În baza art. 117 C. pen., raportat la art. 112 lit. e) C. pen., a dispus expulzarea inculpaţilor S.I. şi E.F. din România, după executarea pedepselor privative de libertate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.I., E.F. şi B.L., pe care i-a obligat să plătească statului câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în apel.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 17 aprilie 2003 pentru inculpatul arestat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru omisiunea aplicării pedepsei complimentare faţă de inculpata B.L. şi inculpaţii S.I. şi E.F., solicitând, în principal, achitarea întrucât nu au recunoscut săvârşirea faptelor, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate, şi inculpata B.L., solicitând redozarea pedepsei prin reţinerea în favoarea ei a dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate, Curtea constată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 143/2000, producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă şi este îndeplinită condiţia ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puţin 2 ani.
Cum, în cauză, inculpata B.L. a fost condamnată la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16 din aceeaşi lege şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Curtea constată că instanţa trebuia ca în temeiul textelor menţionate să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi din cele enumerate în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), motiv pentru care se va aplica pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În ceea ce priveşte recursurile inculpaţilor, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, întrucât situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia acestora pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, solicitările inculpaţilor S.I. şi E.F. de a fi achitaţi, întrucât nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi, precum şi susţinerile inculpatului S.I. conform cărora el comercializa mănuşi din republica Moldova, iar partenerul său de afaceri din România, întrucât avea să îi returneze a sumă de bani, i-a înscenat această faptă, nu sunt susţinute de nici o probă, fiind combătute de actele şi lucrările de la dosar, în special de declaraţiile martorilor B.C.L., B.A.V., S.V., cât şi din declaraţia inculpatei B.L., din care rezultă fără echivoc, că ultima a cumpărat de la o societate din Tg. Mureş în perioada septembrie 2000 – decembrie 2001 mari cantităţi de efedrină în mai multe tranşe şi pe care le-a vândut coinculpatului S.I. pe baza unei înţelegeri prealabile.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, instanţele au avut în vedere pericolul social concret al faptelor, atitudinea procesuală a inculpaţilor S.I., E.F., care nu au recunoscut săvârşirea faptelor, cantitatea mare de precursori traficată, faptul că inculpatul S.I. este cunoscut cu antecedente penale în străinătate, împrejurări care nu pot conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate şi nu se impune redozarea lor.
Sub aspectul redozării pedepsei aplicate inculpatei B.L., în raport de natura faptei, de modul ei de săvârşire, de faptul că inculpata, în declaraţia sa a recunoscut faptul că ştia „că efedrina este prohibită de Legea nr. 143/2000 şi că din ea se pot obţine droguri" şi avându-se în vedere că pentru aceasta s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu se justifică să i se recunoască şi circumstanţe atenuante, instanţa dând deja dovadă de clemenţă prin regimul de executare al pedepsei aplicat.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpata B.L.
Casează Decizia atacată numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatei B.L.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I., E.F. şi B.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului S.I. de la 25 aprilie 2002 la 12 mai 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2612/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
