ICCJ. Decizia nr. 2639/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2639/2004
Dosar nr. 1667/2004
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Argeş a fost condamnat inculpatul Ş.C.P. la 5 ani şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul de 664 zile, neexecutat din pedeapsa anterioară de 5 ani şi 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2829/2001 a Judecătoriei Piteşti, rest care s-a contopit cu pedeapsa stabilită în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în dimineaţa zilei de 10 aprilie 2003, inculpatul a intrat într-un magazin de produse electrocasnice, unde profitând de neatenţia personalului, a sustras din spatele unei vitrine două boxe auto, în valoare de 935.000 lei şi le-a ascuns sub haină. A fost totuşi observat de vânzători care au anunţat pe directorul magazinului, iar acesta a anunţat poliţia. Pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a ridicat un aspirator cu care a încercat să-l lovească pe martorul S.G., după care a lovit cu pumnii vitrina se sticlă, a luat un ciob cu care i-a ameninţat pe lucrătorii magazinului. În cele din urmă a fost imobilizat de aceştia.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia penală nr. 58 din 2 martie 2004.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, nerecunoscând comiterea unor violenţe, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect, pe baza probelor administrate, că în ziua de 10 aprilie 2003, inculpatul Ş.C.P., fiind surprins după ce a sustras din magazin două boxe auto, a comis acte de ameninţare faţă de salariaţii magazinului, care anunţaseră organele de poliţie.
Încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpat în infracţiunea de tâlhărie este corectă, iar pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a ţinut seama, printre altele, de faptul că inculpatul a mai fost condamnat în timpul minoratului pentru infracţiuni de furt şi tâlhărie. Nu există deci, nici un motiv pentru a se reduce pedeapsa aplicată.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.C.P. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 aprilie 2003 la 14 mai 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2636/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2641/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
