ICCJ. Decizia nr. 2641/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2641/2004
Dosar nr. 5275/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168 din 4 iunie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul D.G., pentru săvârşirea unei tentative la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că părţile s-au împăcat sub aspectul laturii civile.
În temeiul art. 118 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Judeţean Suceava suma de 3.280.814 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare iar Spitalului Municipal Fălticeni, suma de 2.014.843 lei, cu acelaşi titlu, plus dobânda legală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut din ansamblul probatoriului administrat, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 14 aprilie 2002, numiţii S.I., P.E. s-au deplasat la locuinţa lui P.G. La un moment dat, numitul S.I. a început să se certe cu P.E., motiv pentru care P.G. le-a cerut să plece din domiciliul său.
Fiind târziu, unul din fiii lui S.I., pe nume V., a venit să-l cheme pe tatăl său acasă, însă auzind cearta, s-a dus la locuinţa fraţilor C., unde locuieşte şi inculpatul D.G., anunţând că a auzit scandal la domiciliul lui P.G., solicitând ajutorul. Inculpatul, împreună cu fraţii C., înarmaţi cu un topor şi o furcă, s-au dus la locuinţa lui P.G., inculpatul fiind singurul care a intrat în locuinţa părţii vătămate S.I., a fost scos din casă de către inculpat, tot acesta scoţându-l afară şi pe P.G., căruia i-a aplicat o lovitură cu un topor, în zona capului, urmare căreia a fost internat la secţia chirurgie. S-a constatat că partea vătămată a suferit un traumatism cranio – cerebral, cu plagă contuză, fractură parieto – temporală, contuzie temporală stângă, leziuni care au necesitat pentru vindecare, un număr de 40–45 zile îngrijiri medicale şi s-a apreciat că viaţa părţii vătămate a fost pusă în pericol.
Inculpatul a avut o poziţie oscilantă şi nesinceră, a precizat că nu a existat o altercaţie cu partea vătămată, nu a lovit-o cu toporul şi că nu poate spune cu exactitate ce s-a întâmplat în realitate. La data de 23 septembrie 2002 însă, inculpatul a dat părţii vătămate P.G. suma de 8.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi tratament, ceea ce reprezintă o recunoaştere indirectă.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei, consecinţele acesteia, modul în care a fost săvârşită, precum şi persoana inculpatului, apreciindu-se că scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientate spre minim, ca efect al reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante.
Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că inculpatul şi partea vătămată s-au împăcat, dar va obliga inculpatul să plătească părţilor civile cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală, până la data achitării debitului.
Apelul declarat de inculpat, prin care solicită achitarea deoarece n-ar fi comis fapta, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 334 din 10 noiembrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., reiterând, în principal, cererea de-a fi achitat, fapta nefiind săvârşită de el, iar în subsidiar, trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru a se administra noi probe şi a se completa urmărirea penală.
Recursul nu este fondat.
Verificându-se actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţa de fond a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
În consecinţă, probele administrate în cauză fiind corect şi judicios interpretate şi ducând la concluzia neunivocă a comiterii faptei de către inculpat, vor face ca recursul inculpatului să fie privit ca nefondat şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată, care se dovedeşte a fi temeinică şi legală, pronunţată pe baza unui material de urmărire complet şi corect administrat.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 334 din 10 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2639/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2642/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
