ICCJ. Decizia nr. 2672/2004. Penal. 20; 174; 175; c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2672/2004
Dosar nr. 1787/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 311 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalul Harghita, inculpatul B.T. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 55/ A din 13 aprilie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi contopirea acestuia cu pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată M.E.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului de la 7 noiembrie 2003 până la 6 decembrie 2003, inclusiv.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 11 aprilie 2003, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 2.627.394 lei cu dobânzile legale aferente, cu titlu de despăgubiri civile părţii civile C.A.S. Harghita.
Pretenţiile formulate de partea civilă L.E.G. au fost respinse ca nedovedite.
S-a luat act că partea vătămată M.E. nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus confiscarea mijloacelor materiale de probă şi distrugerea acestora după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare statului în sumă de 6.100.000 lei din care 1.900.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., partea vătămată M.E. a fost obligată să plătească 50.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 9 aprilie 2003, în urma unui incident în timpul căruia s-au bătut reciproc, inculpatul B.T. i-a aplicat două lovituri de cuţit părţii vătămate L.E.G. Inculpatul a fugit de la locul faptei, urmărit fiind de partea vătămată şi de martorul M.R. În aceste împrejurări, inculpatul a escaladat mai multe garduri, a sărit de pe o construcţie înaltă de 2 m, fracturându-şi un picior şi a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate M.E., forţând uşa de la intrare al cărei geam l-a spart.
Partea vătămată L.E.G. a suferit o plagă penetrantă în regiunea suprascapulară dreaptă, emfizem subcutanat cu pneumotorax drept, plagă prin tăiere în regiunea supraorbitară dreaptă, leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale şi care nu au pus viaţa victimei în primejdie (raport de constatare medico-legală nr. 107/C/30 mai 2003 întocmit de Serviciul de medicină legală Miercurea Ciuc).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, acte medicale şi medico-legale, raport de expertiză biocriminalistică, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor B.L., P.T., P.I., M.C., Ţ.T., Z.G.P., I.R.A., H.M.M., H.M.L., T.M., M.R., R.A., N.M.A., declaraţiile inculpatului care a recunoscut faptele comise, arătând că a ripostat la atacul părţii vătămate îndreptat împotriva sa.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 35/ A din 12 martie 2004, a admis apelul inculpatului şi, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) – art. 175 lit. i) şi alin. ultim, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de lovire, ca urmare a împăcării părţilor.
S-au eliminat dispoziţiile referitoare la art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute, în final, 3 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute.
S-a menţinut şi s-a prelungit starea de arest a inculpatului până la 11 aprilie 2004, inclusiv.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul a înţepat-o pe partea vătămată „la nimereală", în omoplat, fără a viza un organ vital, iar partea vătămată însăşi nu a realizat decât după 20 minute ce anume se întâmplase.
În raport şi de concluziile medico-legale, în sensul că viaţa victimei nu a fost pusă în pericol, instanţa de apel a apreciat că încadrarea juridică temeinică şi legală a infracţiunii săvârşite de inculpat este cea prevăzută de articolul 180 alin. (2) C. pen., cu privire la care părţile s-au împăcat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, încadrarea juridică legală şi temeinică fiind cea de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu cea de lovire.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a probelor administrate în cauză, o analiză eronată a împrejurărilor de fapt care au condus-o la stabilirea unei încadrări juridice incorecte, nelegale.
Este neîndoios că inculpatul a lovit victima cu cuţitul de două ori, iar loviturile aplicate nu au constat în simple înţepături, cum a reţinut instanţa de control judiciar, ci s-au materializat într-o plagă penetrantă în regiunea suprascapulară care a generat emfizem subcutanat cu pneumotorax drept. S-a intervenit operator, fiind necesară închiderea breşei pleurale; cea de-a doua plagă tăiată s-a produs în regiunea supraorbitară dreaptă.
Ambele lovituri au fost aplicate cu un corp periculos, vulnerant, în regiuni vitale: torace şi cap.
Reacţia inculpatului de a lovi cu cuţitul s-a produs ca urmare a unei bătăi, demonstrând agresivitate, predispoziţie la violenţă şi neasumarea consecinţelor faptei sale, prin părăsirea locului faptei.
Atitudinea inculpatului nu poate fi definită ca o reacţie întâmplătoare, la „nimereală", cum a catalogat-o impropriu instanţa de apel, ci o activitate conştientă, cu asumarea şi acceptarea riscului producerii unui rezultat letal, chiar dacă moartea victimei nu a fost urmărită ca scop al violenţelor manifestate.
Concluziile raportului de constatare medico-legală trebuie interpretate şi corelate în acest ansamblu de date, ele neputând conduce singure la formarea opiniei instanţei de judecată cu privire la justa încadrare juridică a faptei.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că încadrarea juridică legală şi temeinică a faptei săvârşite de inculpatul B.T. este cea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) – art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., astfel cum a fost reţinută şi pentru care a fost condamnat de instanţa de fond.
Curtea constată că instanţele de judecată au dispus în mod greşit condamnarea inculpatului B.T. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a pătruns în domiciliul părţii vătămate M.E. din nevoia de a scăpa de urmăritorii săi, el urmărind să se salveze de la pericolul iminent pe care îl reprezentau aceştia pentru viaţa, integritatea sa corporală.
Faptul că inculpatul a acţionat în stare de necesitate, considerând că altfel nu poate înlătura acest pericol de neoprit este demonstrat şi de împrejurarea că a recurs la pătrunderea în locuinţa părţii vătămate după ce, alergând şi sărind peste obstacolele întâlnite, pentru a scăpa de urmăritori, şi-a fracturat maleola externă dreaptă.
În aceste împrejurări, Curtea apreciază că fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuinţa părţii vătămate M.E. nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în stare de necesitate, potrivit dispoziţiilor art. 45 C. pen.
În consecinţă, se va dispune achitarea inculpatului, starea de necesitate constituind o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Pentru aceste motive, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi să caseze Decizia atacată în totalitate, iar sentinţa penală nr. 311 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita, în parte.
Dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., vor fi înlăturate, pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare fiind descontopită în pedepsele componente de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 45 C. pen., se va dispune achitarea inculpatului B.T. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Se va menţine revocarea liberării condiţionate a restului de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 55/ A din 13 aprilie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi se va contopi acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale vor fi menţinute.
Durata arestării preventive va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 aprilie 2003 la 18 mai 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş împotriva deciziei penale nr. 35 din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş privind pe inculpatul B.T.
Casează Decizia atacată în totalitate şi sentinţa penală nr. 311 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita în parte.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. proc. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, astfel:
- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 45 C. pen., achită inculpatul B.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Menţine revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 656 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 55/ A din 13 aprilie 2000 a Curţii de Apel Tg. Mureş şi contopeşte acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 aprilie 2003 la 18 mai 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2668/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2674/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
