ICCJ. Decizia nr. 2711/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2711/2004
Dosar nr. 1751/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 551 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanţa, inculpatul S.V.V. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 36.812.652 lei către partea civilă Spitalul Clinic judeţean Constanţa, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 22 aprilie 2001, inculpatul S.V.V. şi partea vătămată B.G., ambii aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, au avut un schimb de replici, urmat de îmbrânceli şi lovituri uşoare, în faţa barului D.M. din staţiunea Costineşti.
La intervenţia angajaţilor localului, conflictul a fost aplanat, după care partea vătămată a încercat să îl agreseze pe însoţitorul inculpatului, G.M.
După ce a părăsit localul, inculpatul l-a văzut pe B.G. pe o alee, lângă restaurant şi s-a îndreptat spre acesta, lovindu-l cu pumnii. După ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele, cu precădere în zona capului şi a toracelui. Inculpatul a fost oprit din agresiune de martorul G.M.
Partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral acut major, traumatism abdominal acut închis, leziuni care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale şi care, în lipsa îngrijirilor medicale, produceau decesul victimei (raport de expertiză medico-legală nr. 203/ LR din 24 aprilie 2001 al Serviciului de medicină legală Constanţa).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate, acte medicale şi medico-legal, declaraţiile martorilor G.M., C.I.V., G.C.C., P.M.M., R.C., C.S.D., B.C., declaraţiile inculpatului. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea ei întrucât este întemeiată pe o situaţie de fapt nelămurită, lovirea victimei fiind realizată de o altă persoană.
Prin Decizia penală nr. 325 din 23 decembrie 2002, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa pronunţată şi, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie şi art. 6 C. proc. pen.
Decizia penală a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa care a solicitat casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât, pe de o parte, motivul de restituire a cauzei nu a fost pus în prealabil în discuţia părţilor, iar pe de altă parte, au fost interpretate greşit dispoziţiile referitoare la asigurarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2917 din 18 iunie 2003, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a constatat că inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare pe tot parcursul procesului penal, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale şi de procedură penală.
Prin Decizia penală nr. 63/ P din 9 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa penală nr. 551 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând cauza, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii din prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în prevederile art. 182 alin. (1) C. pen.
În baza art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul S.V.V. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
S-a înlăturat aplicarea art. 65 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Instanţa de control judiciar a apreciat că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a produce victimei leziuni care să-i producă decesul, iar în raport de relaţiile preexistente dintre părţi, de modul de desfăşurare a conflictului, a menţinut circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.V.V. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale pentru a se stabili participaţia la săvârşirea faptei penale a lui G.M.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestuia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului S.V.V. în agresarea victimei şi cauzarea leziunilor de care a suferit aceasta fiind stabilită fără dubiu.
Martorii G.M., C.I.V., G.C. l-au indicat pe inculpat ca autor al infracţiunii, astfel că în cauză nu se impune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Cât priveşte motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, Curtea constată că şi acesta este nefondat, şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de judecată a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună avută de acesta înainte de săvârşirea faptei şi a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, ceea ce, în condiţiile săvârşirii unei infracţiuni de violenţă şi a nerecunoaşterii comiterii acesteia, se dovedeşte a fi îndestulător şi necesar reeducării sociale a inculpatului.
Curtea apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicate recurentului inculpat şi, constatând că nu există alte motive de casare, urmează să respingă ca nefondat recursul acestuia.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.V. împotriva deciziei penale nr. 63 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2703/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2712/2004. Penal. Art.20, 197 c.pen. Recurs → |
|---|
