ICCJ. Decizia nr. 2712/2004. Penal. Art.20, 197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2712/2004
Dosar nr. 628/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 pronunţată la data de 31 mai 2002 s-a luat faţă de minorul B.I. măsura internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 104 şi art. 106 C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 şi art. 21, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente a fost obligat la 5.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt că la data de 23 octombrie 2001, inculpatul a încercat să întreţină relaţii sexuale cu minorul C.N.C. de 7 ani, folosind violenţa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 617 pronunţată la data de 26 septembrie 2002, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat sentinţa sub aspectul sancţiunii (în sens larg) aplicate şi l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru tentativă la viol. Totodată l-a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, menţinând celelalte dispoziţii.
În considerente s-a arătat că minorul a avut un comportament (absenţe, 7 la purtare, fire violentă cu tulburări comportamentale) care nu justifica luarea unei măsuri educative, faţă de periculozitatea concretă a faptei sale.
Prin Decizia nr. 3144 pronunţată la data de 1 iulie 2003, în dosarul penal nr. 4850/2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul inculpatului şi a casat Decizia din apel, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, cu îndrumarea de a fi citate ambele părţi responsabile civilmente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 753/ A pronunţată la data de 11 decembrie 2003, în dosarul penal nr. 3434/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpat.
S-a considerat că situaţia de fapt a fost just stabilită, încadrarea juridică corectă şi măsura educativă aplicată, despăgubirile acordate, juste.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a considerat că sancţionarea inculpatului a fost nesemnificativă şi ar fi trebuit aplicată o pedeapsă cu închisoarea, ceea ce a şi cerut (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.), cât şi inculpatul care s-a declarat victima unei grave erori materiale (art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.) solicitând achitarea pentru inexistenţa faptei (art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.).
Curtea, examinând Decizia şi sentinţa, în raport de criticile aduse şi verificând probele administrate, constată că recursul declarat de parchet este întemeiat, al inculpatului nu, pentru următoarele considerente.
Din probele examinate, chiar şi din prima declaraţie a inculpatului a rezultat că inculpatul, după ce i-a aplicat minorului C.N., în vârstă de 7 ani, mai multe lovituri, l-a trântit la pământ, l-a dezbrăcat şi a încercat să întreţină cu acesta un raport sexual anal, fiind, însă, întrerupt de apariţia mamei victimei.
Referatul de evaluare arată că inculpatul a mai săvârşit anterior infracţiuni: furt, violare de domiciliu, este insuficient instruit, obscen în relaţiile cu vecinii, prezintă grave tulburări de personalitate de tip antisocial.
În cursul judecăţii inculpatul a avut o comportare oscilantă.
Toate acestea conduc la concluzia că sancţiunea corespunzătoare pentru inculpat este o pedeapsă privativă de libertate, singura aptă să conducă la reeducarea reală a inculpatului, realizându-se prin aceasta şi prevenţia generală.
Internarea într-un institut de reeducare a inculpatului, major la data de 23 iulie 2004, nici nu putea intra în discuţie, ca o măsură legală, având în vedere dispoziţiile art. 104 C. pen. şi urm. care prevăd că la împlinirea vârstei de 18 ani măsura încetează, practic nemaiavând când să fie executată.
Pentru considerentele exprimate, recursul declarat de parchet urmează a fi admis, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi casând ambele hotărâri, inculpatului i se va aplica o pedeapsă privativă de libertate cu executarea într-un cuantum care să reflecte şi că s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), toate criteriile, inclusiv de starea sănătăţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, pentru considerentele deja exprimate.
Cu cheltuieli conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 753 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 62 din 31 mai 2002 a Tribunalului Călăraşi numai cu privire la sancţiunea aplicată.
În baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., condamnă pe inculpatul minor B.I. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la data majoratului (23 iulie 2004).
Respinge recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Obligă pe recurent, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2711/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2713/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
