ICCJ. Decizia nr. 2703/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2703/2004
Dosar nr. 1736/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul S.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 10 decembrie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
S-a luat act că în cauză nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 10 decembrie 2002, inculpatul S.I. şi partea vătămată B.P. au consumat împreună băuturi alcoolice.
Ajungând în stare de ebrietate, între cei doi a intervenit o altercaţie care a degenerat în agresiune. Inculpatul S.I. a lovit-o pe partea vătămată cu un cuţit de bucătărie în zona toracelui posterior.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A.3/1940/02 din 20 martie 2003 întocmit de Institutul naţional de medicină legală Mina Minovici Bucureşti rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive lezării organelor interne (pulmon stâng, cord).
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit, ce a acţionat pe o lăţime de 3,8 cm şi o lungime de 20 cm.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe cu fotografii judiciare, raport medico-legal, raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, raport de expertiză tehnico-ştiinţifică traseologică, raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, declaraţiile martorilor G.D.M., P.G., S.G., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 169/ A din 10 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând menţinerea stării de arest a acestuia şi deducerea prevenţiei la zi. Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor personale prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. şi a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
S-a mai învederat că în cauză s-au aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 67 C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptei săvârşite de acesta.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Inculpatul a comis infracţiunea fără a se afla într-o stare de puternică tulburare sau emoţie determinată de atitudinea părţii vătămate, astfel că în mod corect în cauză nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. Din declaraţia martorului G.D.M. rezultă în mod neîndoios inexistenţa vreunui act de provocare din partea victimei, reacţia violentă a inculpatului fiind spontană şi determinată doar de altercaţia verbală pe care o avea cu B.P.
Instanţa de fond s-a orientat la aplicarea unei pedepse stabilite la minimul special prevăzut de lege, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră, de regret a săvârşirii faptei, manifestată de inculpat.
În aceste condiţii, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor personale prevăzută de art. 74 – art. 76 C. pen. şi nu se impune modificarea cuantumului pedepsei.
Cu privire la critica formulată privind nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 67 C. pen., Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiei legale prevăzută de art. 67 alin. (3) C. pen., instanţa de judecată are facultatea de a aplica pedeapsa complementară a degradării militare dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani, prin urmare, aplicarea art. 67 C. pen., s-a făcut în mod legal.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 10 decembrie 2002 la 19 mai 2004.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 10 decembrie 2002 la 19 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2687/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2711/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
