ICCJ. Decizia nr. 2714/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2714/2004
Dosar nr. 1752/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 812 din 15 decembrie 2003, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe inculpatul B.A.R., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 67 şi art. 71 C. pen.
Constată că nu există constituire de parte civilă.
A fost dedusă reţinerea din 15 aprilie 2003.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte regulat la tratament medical până la însănătoşire la o clinică de specialitate.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 13 aprilie 2003, inculpatul minor B.A.R. a intrat în incinta farmaciei SC C.F. SRL din Timişoara şi folosindu-se de un cuţit a ameninţat-o pe farmacista H.T. să-i dea medicamentul Fortral.
Negăsind medicamentul pretins, inculpatul a sustras din casieria unităţii suma de 3.851.000 lei după care a tăiat cablul de la telefon şi a părăsit farmacia.
Inculpatul s-a deplasat apoi la martorul P.M., prietenul său, căruia i-a spus ce a făcut şi la care şi-a lăsat o parte din obiectele de îmbrăcăminte.
S-a stabilit că inculpatul este dependent de Fortral, rezultând din ancheta socială că provine dintr-o familie legal constituită însă părinţii s-au despărţit, fiind în îngrijirea mamei.
Din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că inculpatul a avut discernământul mult diminuat, motivat de diagnosticul „dependenţă de Fortral".
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând internarea într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ iar, în subsidiar, reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin Decizia penală nr. 97 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând motive invocate în apel, respectiv aplicarea, în locul pedepsei, a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare ori într-un institut medical-educativ iar, în subsidiar, reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi nu există nici o îndoială că inculpatul a săvârşit fapta în condiţiile descrise, pe care, de altfel, acesta a şi recunoscut-o.
Încadrarea juridică este legală.
La alegerea sancţiunii s-a apreciat justificat, în raport de modalitatea faptică de săvârşire a infracţiunii şi gravitatea acesteia, că se impune aplicarea pedepsei închisorii.
Inculpatul, pentru a procura medicamentul de care era dependent, a premeditat săvârşirea infracţiunii imputate, înarmându-se cu un cuţit şi deplasându-se la farmacie, unde a aşteptat până au fost serviţi ceilalţi clienţi şi au părăsit unitatea, după care, prin ameninţarea farmacistei, în lipsa fortralului, a sustras suma de bani aflată în tejghea.
Pentru a nu fi anunţate operativ alte persoane, inculpatul a tăiat cablul telefonului.
La individualizarea pedepsei, însă, nu s-a ţinut seama de toate împrejurările de caracterizare a persoanei inculpatului şi care se justificau a fi reţinute ca circumstanţe atenuante.
Astfel, ancheta socială relevă influenţa negativă a despărţirii părinţilor, asupra inculpatului, care era puternic ataşat de tată.
Datorită anturajului nepotrivit a ajuns să consume droguri.
Fapta a fost comisă sub impulsul necesităţii de a-şi procura medicamentul, de care era dependent, având discernământul mult diminuat, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză psihiatrică.
Acestor împrejurări urmează să li se atribuie semnificaţia circumstanţelor atenuante judiciare generale, cu efectul reducerii pedepsei la 2 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate, apreciată, pe de o parte, ca suficientă pentru reeducarea inculpatul iar, pe de altă parte, necesară realizării şi a funcţiei de constrângere a sancţiunii şi prevenirii, generale şi speciale, săvârşirii de noi infracţiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.A.R. împotriva deciziei penale nr. 97 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 812 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Timiş numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen.
Face aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţat în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2713/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2716/2004. Penal. Art.193 c.pen. Recurs → |
|---|
