ICCJ. Decizia nr. 2780/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2780/2004
Dosar nr. 2090/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 26 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.D. cu privire la sentinţa penală nr. 370 din 20 noiembrie 2001 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul penal nr. 7160/2001.
Revizuientul condamnat a fost obligat la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se incluse şi onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală mai sus-arătată şi a cărei revizuire s-a solicitat, petentul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., raportat la art. 201 C. pen., constând în aceea că la 2 septembrie 2001, împreună cu alţi doi inculpaţi a întreţinut raporturi sexuale orale, în mod repetat şi prin constrângere, cu minorul P.B., în vârstă de 13 ani .
Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului prin Decizia penală nr. 4 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
În cererea de revizuire condamnatul a invocat faptul că nu se face vinovat de fapta reţinută în sarcina sa, iar hotărârea de condamnare s-a bazat pe declaraţiile mincinoase ale coinculpaţilor T.S. şi D.D.
Tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată, pe considerentul că nu sunt, realizate nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar motivele invocate de revizuient privitoare la evaluarea probelor ce au fost administrate în timpul procesului, nu pot constitui împrejurări de natură a determina revizuirea sentinţei, ele făcând obiectul examinării legalităţii şi temeiniciei hotărârii, în calea de atac ordinară a apelului.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul S.D. care în cererea scrisă, depusă la dosar, susţine nevinovăţia sa, şi ca atare, arată că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de revizuire.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 123/2004.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea ei, şi pe fond admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea hotărârii prin care a fost condamnat şi rejudecarea cauzei.
Recurentul a depus la dosar copii ale unor declaraţii extrajudiciare date de ceilalţi doi inculpaţi, condamnaţi împreună cu el pentru săvârşirea infracţiunii de viol, precum şi de partea vătămată P.B., ca şi de mama unui dintre coinculpaţi. În aceste declaraţii se menţionează că cele afirmate în cursul procesului penal nu sunt adevărate, în ceea ce priveşte participarea revizuientului S.D. la săvârşirea infracţiunii de viol.
Examinând recursul astfel formulat şi fundamentat, Curtea consideră că este nefondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei [(lit. a)], sau când un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere [(lit. b)], dovedită prin hotărâre judecătorească.
Or, din verificarea dosarului de fond rezultă că iniţial inculpatul S.D. a negat că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu victima, i-a influenţat şi pe ceilalţi doi inculpaţi să revină asupra declaraţiilor prin care îl încriminau şi pe el, dar în şedinţa de la 20 noiembrie 2001, având ultimul cuvânt, S.D. a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de partea vătămată. Instanţa a reţinut poziţia oscilantă, procesuală a inculpatului S.D., ca şi influenţele exercitate de acesta asupra celorlalţi participanţi la infracţiune, pentru a exclude vinovăţia lui şi a-l sprijini să iasă din penitenciar.
Aşa fiind, declaraţiile extrajudiciare depuse de revizuient la dosar, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza şi ca atare nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Legal şi temeinic instanţa de fond a respins cererea de revizuire, iar instanţa de apel a menţinut respectiva hotărâre.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat împotriva acestor hotărâri.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 123 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2782/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... → |
|---|
