ICCJ. Decizia nr. 279/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 279/2004
Dosar nr. 4619/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 23 iunie 2003 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul D.A., la o pedeapsă de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă, durata arestului preventiv de la 18 mai 1998, la zi.
S-a constatat că, în cauză, nu s-au formulat pretenţii civile.
Inculpatul a fost obligat la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 234/ P din 22 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) C. pen., ca urmare a retragerii plângerii şi a împăcării inculpatului cu partea vătămată V.M. şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) C. pen.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 5141 din 21 decembrie 2001, în dosarul nr. 1898/2000 a dispus casarea deciziei nr. 34/ A din 17 februarie 2000 a Curţii de Apel Oradea şi a sentinţei penale nr. 234/ P din 22 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor şi restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, menţinând starea de arest a inculpatului D.A.
S-a dispus, în esenţă, efectuarea următoarelor acte:
1. Efectuarea unei noi expertize criminalistice pentru a se putea stabili cu certitudine vechimea pachetului de ţigări Snagov găsit la faţa locului şi dacă urma papilară de pe pachet aparţine inculpatului.
2. Reaudierea martorilor S.B., H.V., R.I., K.G., S.I. şi V.B.
3. Examinarea de către expert a hainelor purtate de inculpat la 12 iulie 1990.
4. Efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se stabili profilul psihologic al inculpatului.
5. Verificarea plecărilor şi întoarcerilor inculpatului în ţară, în perioada octombrie 1999 – martie 2000.
6. Verificarea verosimilităţii declaraţiei martorului V.R., căruia inculpatul i-a mărturisit fapta comisă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, din 15 aprilie 2002, a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul D.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Interogat fiind în faţa instanţei, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, menţinând declaraţiile date anterior în faţa instanţei, precizând că la data de 12 iulie 1990 nu se găsea în ţară, fiind plecat din data de 8 iulie în Ungaria şi revenind în România, după două săptămâni.
Referitor la biletul trimis mamei sale prin numitul G.I.C., inculpatul arată că i-a solicitat pe K.G. şi Z.M. să spună adevărul, iar privitor la pachetul de ţigări Snagov, susţine că, într-adevăr, fiind fumător, fuma Carpaţi fără filtru şi nu ţigări Snagov, iar amprenta de pe pachetul de ţigări Snagov, se datorează faptului că a pus mâna în anul 1998 pe două pachete de ţigări Amiral şi Snagov şi pe un pachet de ţigări Bond, din care a şi luat.
Din ansamblul actelor şi probelor dosarului instanţa a reţinut următoarele:
În rechizitoriu, se arată că, la 12 iulie 1990, victima F.M., în vârstă de 82 ani, a fost găsită decedată la locuinţa sa din localitatea Marghita, jud. Bihor. Efectuându-se cercetări la faţa locului, s-au revelat urme papilare atât de pe mobilier, urme excluse ca aparţinătoare victimei, cât şi de pe pachetul de ţigări Snagov, găsit la faţa locului.
Urma papilară prelevată de pe pachetul de ţigări Snagov s-a dovedit a fi creată cu degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului D.A.
După cercetarea locului faptei, s-a procedat la autopsia cadavrului şi s-a stabilit faptul că moartea victimei F.M. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare cu mâna, descoperindu-se multiple leziuni de violenţă pe gât, torace şi abdomen, 2 leziuni prin muşcătură umană, lovituri pe tot corpul cu un corp contondent şi o leziune vaginală făcută prin înţeparea cu un corp înţepător-tăietor.
Victima, care probabil a fost violată, a decedat în 9 iulie 1998 şi în cercul suspecţilor figura şi inculpatul D.A.
Pe baza declaraţiilor inculpatului, a concubinei sale K.M. şi a altor martori, în rechizitoriu, se precizează locurile şi deplasările inculpatului, în perioada 20 septembrie 1989 şi până la data arestării, în 18 martie 1998, când a fost găsit.
Astfel, în 20 septembrie 1989, în jurul orelor 20,00, inculpatul a pătruns în locuinţa numitei V.M. din Marghita, pe care, după ce a bătut-o şi i-a rupt laringele, a violat-o. A doua zi, potrivit spuselor concubinei sale, a trecut fraudulos frontiera în Ungaria, prin zona localităţii Săcuieni, jud. Bihor.
În Ungaria, au fost reţinuţi de către autorităţile maghiare şi transportaţi la Centrul de Refugiaţi din Debreceu, iar apoi, în lagărul de la Hajduszaboszl.
Au revenit în România la 6 ianuarie 1990 cu un titlu de călătorie eliberat de autorităţile maghiare şi după 3 săptămâni, a depus cerere la Serviciul Paşapoarte al I.P.J. Bihor, cerere ce i-a fost aprobată, paşaportul folosindu-i apoi când a plecat din nou în Ungaria, stabilindu-se, la Budapesta.
La 3 iulie 1990 s-a întors în Marghita concubina inculpatului, iar la 6 iulie 1990 şi inculpatul, ambii pentru a sărbători ziua de naştere a fiicei concubinei inculpatului.
După o săptămână, inculpatul s-a întors acasă cu hainele pătate de sânge, spunându-i concubinei sale să i le spele, după care a luat paşaportul, spunându-i că pleacă în Ungaria.
Concubina sa a povestit despre hainele pătate de sânge, numitei B.M.
Inculpatul a susţinut, recunoscând că s-a întors acasă cu hainele pătate de sânge, că a fost bătut la Ştrandul Marghita de o persoană necunoscută, martorii S.M. şi K.G. propuşi de inculpat nu au confirmat că ar fi participat la vreun scandal la ştrand.
Deşi iniţial au relatat că în data de 7 iulie 1990 între orele 1-2 noaptea, inculpatul ar fi fost implicat într-un scandal la Ştrandul din Marghita şi l-au văzut că avea hainele pătate de sânge, martorii H.V.E. şi H.P. au revenit asupra declaraţiilor lor, arătând că au declarat data şi ora la care a fost implicat inculpatul în scandal, la cererea acestuia.
Concubina inculpatului a plecat la Budapesta şi a revenit în Marghita împreună cu inculpatul la începutul lunii septembrie 1990.
În anul 1992, inculpatul a rupt relaţia de concubinaj cu K.M., circulând apoi ilegal în Austria, Anglia, Franţa şi Germania.
În septembrie 1994, inculpatul a revenit în Marghita susţinând că a fost la lucru în Franţa, aducând şi o maşină, marca Peugeot, cu care a avut un accident şi pe data de 26 septembrie 1994, pe numele inculpatului s-a emis un mandat de arestare preventivă.
După arestarea sa, în timp ce se afla în arestul I.P.J. Bihor, a trimis mamei sale un bilet prin care o ruga să ia legătura cu numiţii Z.M. şi K.G. şi să-i determine să recunoască că, în prezenţa lor a fost bătut la Ştrandul Iosia, fapt neconfirmat de aceştia.
Restituindu-se cauza la Parchet de către Curtea Supremă de Justiţie, au fost efectuate indicaţiile date de aceasta, stabilindu-se cu certitudine că urma papilară prelevată de pe pachetul de ţigări Snagov ce a fost ridicată de la faţa locului, în 12 iulie 1990 a fost creată de falanga degetului inelar de la mâna dreaptă a inculpatului D.A.
Nu a putut fi stabilită vechimea pachetului de ţigări Snagov, Fabrica de Ţigarete Timişoara comunicând că preţul de 10,50 lei înscris pe pachetul de ţigări, găsit la faţa locului, s-a practicat în perioada 1 ianuarie 1990 -12 noiembrie 1990.
Reaudiindu-se martorii S.B., H.V., R.I., K.G., S.I. şi V.B., aceştia şi-au menţinut declaraţiile date, infirmând apărările inculpatului.
Raportul medico-legal de nouă expertiză psihiatrică efectuat de I.M.L. Mina Minovici a concluzionat că inculpatul a prezentat în anul 1990 şi în prezent, tulburare de comportament, a avut şi are capacitate psihică de apreciere critică a faptei de care este învinuit şi are discernământul păstrat.
Actul medical spune că are capacitatea psihică de a se apăra şi a decide conform propriile interese.
Reaudierea martorului V.R. a dus la menţinerea declaraţiei sale anterioare şi anume că, în ianuarie 1998, la Timişoara, l-a cunoscut pe inculpatul D.A. cu care a ajuns în relaţii apropiate, vizitându-l şi la domiciliu şi care i-a mărturisit despre omorul comis în Marghita.
În cauză, au fost audiaţi martorii K.M., K.G., H.C., D.G., martori care şi-au menţinut declaraţiile date la organele de urmărire penală, acelaşi lucru făcându-l şi martorii Z.M., B.M., S.I. şi K.G.
Au fost însă şi martori care, la instanţă, nu şi-au mai menţinut declaraţiile date la urmărire, încercând să acrediteze ideea că le-ar fi fost sugerate de anchetatori.
Acestea însă, nu pot pune la îndoială comiterea faptei de către inculpat, faptă dovedită cu declaraţia martorului V.R. coroborată cu urma papilară descoperită pe pachetul de ţigări Snagov şi care, în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora inculpatul va fi condamnat, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelul declarat de inculpatul D.A. împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia nr. 180/ A din 25 septembrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, la fel şi hotărârea primei instanţe, care, l-a condamnat la 17 ani închisoare, fără să existe probe concludente care să-i dovedească indubitabil, vinovăţia.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor inculpatului, hotărârile pronunţate în cauză, rezultat a două cicluri procesuale, sunt temeinice şi legale, sintetizând un vast material probator corect evaluat şi din care se desprinde, că autorul uciderii victimei F.M. este recurentul. Existenţa urmei papilare prelevate de pe pachetul de ţigări Snagov găsit la locul faptei, coroborate cu depoziţiile unor martori, care l-au văzut în perioada 9-11 iulie 2000, când se presupune că a fost ucisă victima, cu hainele pătate de sânge, precum şi declaraţia martorului V.R., căruia inculpatul i s-a destăinuit, cu privire la omorul comis, fac a fi înlăturat orice dubiu, cu privire la fapta şi vinovăţia inculpatului.
În raport cu cele arătate, recursul inculpatului D.A. apărând ca nefondat, Curtea va trebui să-l privească ca atare şi să-l respingă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariilor, pentru apărările asigurate inculpaţilor, din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 1998 la 16 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2783/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 2800/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
