ICCJ. Decizia nr. 3084/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3084/2004
Dosar nr. 2217/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 169 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnata A.S.T. cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363 din 14 iunie 2000 petenta a fost condamnată, printre altele, la 3 pedepse de câte 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru art. 20, raportat la art. 26, combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că prin faptele sale, inculpata a contribuit la inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor vătămate, folosind mijloace frauduloase care, prin ele însele, constituie infracţiuni distincte, cu prilejul încheierii de contracte, producând consecinţe deosebit de grave, prin valorile mari ale prejudiciilor produse.
Este adevărat că, ulterior condamnării, a intervenit OUG nr. 207/ 2000, care, a recalificat dispoziţiile art. 146 C. pen., în sensul că prin consecinţe deosebit de grave se înţeleg o pagubă mai mare de un miliard de lei, însă prin Decizia penală nr. 56 din 1 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., reţinându-se inculpatei şi dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Prin aceeaşi decizie, s-a menţinut pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, pedeapsă ce se situează între limitele legale prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi individualizată în raport de pericolul social ridicat al faptei comise şi prejudiciul concret.
Întrucât petentei i s-au aplicat dispoziţiile legii penale mai favorabile prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti, iar pedeapsa se situează în limitele legale, tribunalul a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, conform dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi art. 15 C. pen.
Apelul declarat de contestatoarea A.S.T. împotriva sentinţei indicate a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 150 din 1 martie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea A.S.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece a menţinut o pedeapsă deosebit de gravă, greşit, individualizată.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerii contestatoarei, în speţă, instanţa a aplicat legea penală mai favorabilă, înlăturând, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 207/2000, art. 215 alin. (5), încât, prin Decizia penală nr. 56 din 1 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., reţinându-se inculpatei dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Faptul că prin aceeaşi decizie, s-a menţinut pedeapsa de 10 ani închisoare, ce s-a aplicat inculpatei, se explică nu prin neaplicarea efectivă, a legii mai favorabile ci faptului că pedeapsa aplicată efectiv se situează între limitele legale prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea asigurată din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 150 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3077/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3109/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
