ICCJ. Decizia nr. 3144/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3144/2004
Dosar nr. 2202/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 220 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A.A. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 496 din 30 aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 2.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 instanţa a constatat graţiată, în întregime şi condiţionat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1347 din 29 august 2001 a Judecătoriei sector 3, definitivă la data de 27 octombrie 2001 prin neapelare.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1347/2001 a Judecătoriei sector 3 cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1840 din 23 octombrie 2001, pronunţată de Judecătoria sector 3, definitivă la 29 ianuarie 2002 prin neapelare şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate perioada executată de la 18 noiembrie 1998 la 18 decembrie 1998 inclusiv, din 9 august 2000 şi de la 28 mai 2001 la 9 mai 2003 inclusiv, rămânând un rest neexecutat de 352 zile închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 352 zile rămas neexecutat şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 352 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară şi a contopit acest rest cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite de 7 ani închisoare şi un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 29 mai 2003 la zi.
A constatat că părţile vătămate A.D. şi M.P. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A constatat că partea vătămată M.P. şi-a recuperat integral, în natură, prejudiciul.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o lamă metalică tip leră, care a folosit la săvârşirea infracţiunii.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1840/2001 a Judecătoriei sector 3 şi a dispus emiterea unui nou mandat.
A obligat pe inculpat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că la data de 29 mai 2003, în jurul orei 17,45, în timp ce se afla la intersecţia străzilor Puţul lui Zamfir cu Banu Andronache, partea vătămată A.D., poliţist în cadrul I.G.P.R., serviciul independent Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice, a observat 2 tineri (dintre care unul este inculpatul A.A.) care s-a apropiat de portierele stânga faţă şi spate ale unui autoturism Dacia Break, parcat în dreptul Complexului Comercial F. Inculpatul A.A. a descuiat cu un obiect metalic (leră) portiera stânga faţă şi a intrat în autoturism, deschizând şi uşa din spate unde a pătruns şi cel de al doilea făptuitor. Amândoi au scotocit apoi prin torpedou, sub scaune şi într-o geantă aflată între pernele banchetei din spate.
Observându-i pe cei doi, partea vătămată A.D. a cerut ajutorul martorului P.M.A. pentru a-i prinde şi a-i imobiliza.
Ca urmare, partea vătămată şi martorul s-au apropiat de autoturism, iar în momentul când inculpatul A.A. a coborât, a fost imobilizat de cei doi, celălalt autor reuşind să fugă spre Calea Floreasca.
Înainte de a-l imobiliza pe inculpat, partea vătămată şi-a declinat calitatea de poliţist. În acest moment, inculpatul a opus rezistenţă, încercând să scape şi să se smulgă din mâinile părţii vătămate şi chiar încercând să-l lovească pe acesta.
Când partea vătămată şi-a declinat calitatea de poliţist, inculpatul a aruncat lângă maşină bunul sustras din autoturism, respectiv o agendă maro în care se afla un plic conţinând suma de 153 dolari S.U.A. şi lamela metalică tip leră, care a servit la comiterea faptei.
La scurt timp la locul faptei s-a prezentat şi partea vătămată M.P., proprietarul autoturismului, care a recunoscut bunurile sustrase, ca fiind ale sale, acestea fiindu-i restituite pe bază de dovadă.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracţiunea de furt, arătând, totodată, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, întrucât partea vătămată nu şi-a precizat calitatea.
Prin Decizia penală nr. 255 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, susţinând în faţa instanţei necesitatea reducerii pedepselor pe care o socoteşte prea aspră.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând ansamblul probator administrat în cauză constată că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor şi justă individualizare a pedepselor.
Critica formulată de inculpat care corespunde motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi care vizează reducerea pedepselor este neîntemeiată.
Instanţele, în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată, au dat eficienţa necesară dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptei, cât şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (condamnat în minoritate de patru ori) fără ocupaţie, aceasta fiind necesară pentru atingerea scopului preventiv-educativ şi de reinserţie a inculpatului în societate.
Pe cale de consecinţă, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 29 mai 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 29 mai 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3151/2004. Penal. Art.255 c.pen. Recurs → |
|---|
