ICCJ. Decizia nr. 3151/2004. Penal. Art.255 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3151/2004
Dosar nr. 3015/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Arad, inculpatul S.Z. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 867 C. pen., tribunalul a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, în cadrul SC P. SRL Petroşani, ca muncitor, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 octombrie 2002 la zi şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Totodată, în baza art. 255 alin. (4) şi art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.000 dolari S.U.A. şi a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul era administrator la SC Z. SRL Petroşani şi în calitate de operator de transport, efectua activităţi de transport rutier.
În ziua de 14 octombrie 2002, comisarul D.V.F. şi subcomisarul M.O. din cadrul I.G.P.F., cu ocazia unui control la P.C.T.F. Nădlac au constatat că numitul D.V.F., conducător al microbuzului marca Mercedes Benz Sprinter, aparţinând firmei inculpatului nu posedă documente de transport corespunzătoare conform OG nr. 44/1997 şi nr. 73/1998, după efectuarea unui transport de persoane pe traseul Petroşani – Verona – Milano şi retur.
Şoferul D.V.F. a înştiinţat telefonic pe inculpat care, de îndată s-a prezentat la punctul de trecere frontieră Nădlac şi în timp ce se afla în biroul subcomisarului M.O., i-a oferit suma de 3000 dolari S.U.A. pentru a-l determina să nu întocmească acte de constatare.
Prin Decizia penală nr. 233 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, s-a desfiinţat sentinţa menţionată, în sensul că s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 867 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare într-un loc de detenţie.
Totodată, s-a respins apelul declarat de inculpatul S.Z. ca nefondat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând menţinerea sentinţei instanţe de fond referitor la modalitatea de executare a pedepsei şi în subsidiar, să se aprecieze dacă sunt aplicabile prevederile art. 81 C. pen., temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În sensul sus arătat se constată că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, că la locul de muncă a desfăşurat o activitate profesională apreciată atât de conducerea societăţii, cât şi de organele puterii locale, este căsătorit, a avut o conduită sinceră în cursul procesului, astfel că, în raport şi de împrejurările concrete în care a comis fapta şi cuantumul pedepsei aplicate, există suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate prin executarea pedepsei la locul de muncă, în sensul prevederilor art. 867 C. pen.
În consecinţă, urmează a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa Decizia atacată şi a se menţine sentinţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.Z. împotriva deciziei penale nr. 233/19 iunie2003, a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine sentinţa penală nr. 69/27 februarie 2003 a Tribunalului Arad.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3144/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3185/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
