ICCJ. Decizia nr. 3185/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3185/2004
Dosar nr. 1261/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 6 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2002 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate B.V. şi B.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 9.498.651 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă V.D.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În ziua de 27 noiembrie 2002, agentul şef V.D., de la secţia 5 poliţie Bucureşti, în haine civile şi neînarmat, se deplasa în interes de serviciu şi când a ajuns la intersecţia străzilor Aldeni şi Redea din sectorul 1, a fost observat de inculpatul C.C., recidivist, domiciliat pe str. Redea.
Imediat, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi pentru a se răzbuna pentru că lucrătorul de poliţie îi întocmise anterior mai multe procese-verbale de contravenţie pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind ordinea şi liniştea publică, i-a aplicat în spate mai multe lovituri cu cuţitul.
Pentru a se salva, lucrătorul de poliţie a fugit pe stradă şi a intrat în curtea martorului B.V.
Inculpatul, cu cuţitul în mână, a urmărit victima, pătrunzând şi în curtea martorului B.V., dar a intervenit martorul, care l-a scos afară din curte.
După aceea, inculpatul a ameninţat cu cuţitul şi pe martorul B.S., cu care avusese un conflict mai vechi.
Partea vătămată a fost transportată de acest martor, la spital, cu autoturismul.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată V.D. a suferit 6 plăgi, înjunghiate, în regiunea scapulară stângă, regiunea lombară dreaptă, în regiunea iliacă posterioară stângă şi coapsa dreaptă, unele plăgi având adâncimea de 10 şi 12 cm.
S-a menţionat că, pentru vindecare, au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale şi că leziunile nu i-au pus părţii vătămate viaţa în pericol.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a acţionat pentru a ucide partea vătămată, din răzbunare, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acesteia.
Intenţia de omor a fost dedusă din folosirea unui cuţit, aplicarea mai multor lovituri prin surprindere din spate, zona vizată care este vitală, intensitatea loviturilor demonstrată de profunzimea majorităţii plăgilor (10-12 cm) şi perseverenţa în actele agresive prin aplicarea mai multor lovituri şi urmărirea insistentă a victimei.
Numai faptul că partea vătămată era îmbrăcată cu haine mai groase, fiind anotimp rece şi că pentru a se salva a fugit şi s-a refugiat la un vecin, a făcut ca intenţia de a ucide manifestată de inculpat să nu se realizeze.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o în ceea ce priveşte pedeapsa, susţinând că nu a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), considerând-o prea mare, ca urmare şi a faptului că nu s-a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, deşi a dovedit că partea vătămată l-a insultat şi ca urmare el a reacţionat violent.
Prin Decizia penală nr. 81 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menţinut starea de arest, a computat detenţia preventivă de la 28 noiembrie 2002, la zi şi l-a obligat pe apelant să plătească statului 900.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Se motivează, în esenţă, că nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării pe baza declaraţiilor la instanţă ale martorilor R.S., R.A. şi R.L. (mama, tatăl şi respectiv fratele inculpatului), care şi-au schimbat esenţial declaraţiile în faţa instanţei, în sensul că ar fi auzit pe partea vătămată injuriind pe inculpat, deoarece apărarea nu se coroborează cu celelalte probe ale dosarului.
S-a mai arătat că pedepsele stabilite şi cea aplicată pentru concursul de infracţiuni sunt bine individualizate.
Inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat în apel, în sensul că pedeapsa este prea mare, ca urmare a greşitei neaplicări a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Critica este nefondată.
Instanţa de apel în mod justificat a respins apărarea inculpatului privind existenţa circumstanţei atenuante a provocării.
Sub acest aspect, corect nu s-a ţinut seama de revenirea martorilor R.S., R.A. şi R.L., părinţii şi respectiv fratele inculpatului, asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, în care au arătat că inculpatul a acţionat din răzbunare fără a fi provocat.
Inculpatul a declarat la urmărirea penală, procurorului, în prezenţa apărătorului, că în momentul în care a văzut lucrătorul de poliţie şi-a amintit că acesta l-a amendat şi enervându-se a luat un cuţit de la domiciliu, a ieşit pe stradă şi l-a atacat, cu cuţitul.
La prima instanţă, inculpatul deşi a declarat că menţine declaraţiile de la urmărirea penală, a susţinut că partea vătămată a venit la domiciliul său şi i-a cerut bani pentru a-l scăpa de plata amenzilor contravenţionale şi atunci el l-a injuriat, a luat cuţitul şi l-a lovit cu acesta.
Cu ocazia efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul a motivat că „l-am tăiat (pe lucrătorul de poliţie) pentru că mi-a dat amendă".
Martorii B.S.V., B.M. şi B.V., care s-au aflat în apropiere, nu au văzut că partea vătămată ar fi mers spre domiciliul inculpatului şi ar fi proferat ameninţări sau injurii.
S-a stabilit că partea vătămată circula pe trotuarul opus celui din faţa locuinţei inculpatului şi că inculpatul l-a atacat prin surprindere, din spate, aplicându-i mai multe lovituri.
În raport de aceste considerente, corect instanţele au respins apărarea inculpatului că a acţionat ca urmare a unei provocări din partea lucrătorului de poliţie.
Totodată, se constată că pedepsele stabilite sunt bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind proporţionale cu gravitatea faptelor, cu scopul în care a acţionat şi cu pericolul social al inculpatului, aflat în stare de recidivă post-executorie.
De asemenea, se constată că şi sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., este justificat faţă de gravitatea infracţiunilor aflate în concurs.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a computa din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2002 la data pronunţării prezentei decizii.
Totodată, va obliga pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 81 din 09 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2002 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3151/2004. Penal. Art.255 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3190/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
