ICCJ. Decizia nr. 3187/2004. Penal

Prin sentința penală nr. 127 din 2 martie 2004 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul C.I.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la o pedeapsă principală de 11 (unsprezece) ani închisoare, și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani închisoare după executarea pedepsei principale.

- pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b1) și alin. (3) teza I, cu referire la art. 197 alin. (1) la o pedeapsă principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare, și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e), pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse mai sus-menționate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare, sporită cu 18 (optsprezece) ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

în baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive cu începere de la 17 martie 2003 la zi.

în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000.000 lei, despăgubiri civile, către partea civilă A.M.

S-a constatat că partea vătămată I.G.M. prin reprezentantul legal I.C., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului neavând pretenții civile de la acesta.

în baza dispozițiilor art. 189 - art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800.000 lei (urmărire penală fond) onorariu apărător oficiu către Baroul Galați s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, inculpatul împreună cu victima și cu martorii P.C. și P.V. au locuit o perioadă într-o cameră aparținând martorului C.I. construită pe un teren situat la marginea comunei Matca, jud. Galați.

în ziua de 24 decembrie 2002, inculpatul și victima C.V. au lucrat împreună la tăiat coceni, iar seara la terminarea programului s-au luat la ceartă nemulțumiți fiind de banii primiți pentru munca desfășurată.

în aceste condiții inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, când a ajuns în camera în care locuiau a continuat cearta cu victima, pe care a început să o lovească. în urma loviturilor primite victima a căzut lovindu-se cu capul de peretele construit din bolțari și beton.

Inculpatul a continuat să lovească victima la întâmplare și după ce aceasta a căzut, iar în urma loviturilor victimei i-a curs sânge din zona capului, sânge care a stropit pereții camerei.

în acest timp au sosit și martorii P.C. și P.V. care i-au reproșat inculpatului comportamentul violent față de victimă și văzând starea în care aceasta se afla s-au deplasat la locuința martorului C.G. căruia i-au relatat cele întâmplate și i-au cerut să meargă să tempereze atmosfera.

Fiind însă noapte, martorul C.G. deși a promis că se va deplasa la locuința respectivă nu și-a ținut promisiunea.

în dimineața următoare frații P. au plecat în județul Vaslui pentru a petrece sărbătorile de iarnă, la plecare observând că victima se afla în pat, era acoperită cu un covor din iută și dădea semne că trăiește.

Inculpatul C.I. a constatat în cursul dimineții respective că victima decedase, astfel că a scos-o din cameră, a târât-o prin solar și a așezat-o în apropierea gardului în așa fel încât să nu poată fi văzută.

Ulterior inculpatul a revenit în cameră și a răzuit petele mari de sânge de pe perete, după care a plecat.

Inculpatul a locuit o perioadă de timp la părinții săi, în comuna Hanu Conachi, ascuns într-o șură de coceni, după care a plecat în comuna Pecineaga, jud. Tulcea, pentru ca la sfârșitul lunii februarie 2003 să revină în comuna Matca, jud. Galați, la locuința martorei P.L. la care locuise în gazdă și la care își lăsase buletinul.

în aceste împrejurări inculpatul i-a cerut martorei să-i restituie buletinul și s-a interesat dacă este căutat de poliție, spunându-i martorei că înainte de a pleca din localitate "a bătut un băiat".

Cadavrul victimei a fost găsit în ziua de 12 martie 2003 de către martorii C.I. și N.M. care s-au deplasat la grădină pentru a repara solariile. Victima se afla în spațiul dintre gard și solar, unde zăpada nu era topită.

Expertiza medico - legală efectuată în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv politraumatismului cu traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză și traumatism toracic cu fracturi costale bilaterale, hemotorax bilateral și plagă înțepată plămân stâng lob inferior, posibil produs prin lovire repetată cu corp dur și lovire cu sau de corp contondent cu marginea alungită.

Politraumatismul constatat a fost de mare gravitate producând moartea victimei prin șoc traumatic și hemoragie, între politraumatism și moartea victimei existând raport direct de cauzalitate.

S-a mai reținut în fapt că inculpatul C.I. a trăit în concubinaj cu I.C., din această relație rezultând minora I.G.M.

După ce, în luna noiembrie 2002, inculpatul a părăsit locuința concubinei, a revenit în ziua de 4 decembrie 2002 și negăsind-o pe concubina sa acasă, a mers la grădiniță de unde a luat-o pe minoră, au revenit în locuință și profitând de imposibilitatea copilei de a se apăra, a întreținut relații sexuale anale cu aceasta.

în jurul orei 1300, când I.C. s-a întors acasă l-a găsit pe inculpat în pat dormind alături de minoră.

Când s-a trezit copilul i-a spus mamei că are dureri, astfel că în momentul în care martora I.C. a dezbrăcat-o pe minoră a constatat că era murdară de sânge, dându-și seama că a fost violată.

Martora i-a reproșat inculpatului faptul că a violat-o pe minoră, însă inculpatul a plecat fără a da explicații.

A doua zi minora a fost examinată de medicul - legist, constatându-se că prezenta fisuri anale cu ruptură de perineu și echimoză perineală, precum și echimoze pe coapse, leziuni ce au putut fi produse prin raport sexual anal și respectiv cele de pe coapse prin lovire sau prin comprimare.

Prima instanță a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza probelor administrate respectiv, declarația părții vătămate I.G.M., ale martorilor, raportat la constatare medico - legale coroborate cu declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale și în parte cu cele din faza cercetării judecătorești.

împotriva sentinței penale inculpatul a declarat apel criticând-o pentru nereținerea circumstanțelor atenuante a scuzei provocării și sub aspectul cuantumului pedepsei apreciat ca fiind exagerat de mare.

Cu privire la infracțiunea de viol apelantul inculpat a susținut că este nevinovat, în mod greșit instanța dispunând condamnarea sa.

Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat constatând că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate.

S-a mai constatat, că în fața primei instanțe inculpatul nu a invocat existența vreunei provocări din partea victimei infracțiune de omor și nici nu există probe din care să rezulte că victima ar fi exercitat vreun act violent asupra inculpatului, de natură a-i provoca acestuia o tulburare sau emoție sub impulsul căreia să fi acționat.

Referitor la pedepsele aplicate s-a apreciat că acestea au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținerea unor circumstanțe atenuante personale în favoarea inculpatului fiind nejustificată față de cruzimea actelor de violență și de atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile din apel referitoare la omisiunea instanțelor de a reține în favoarea sa scuza provocării în ce privește infracțiunea de omor și greșita sa condamnare pentru infracțiunea de viol pe care susține că nu a comis-o.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt confirmată de probele administrate în cauză din care rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și pentru care i-au fost aplicate pedepse just individualizate.

Susținerea recurentului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol este nefondată. în cauză au fost administrate probe care dovedesc contrariul.

Astfel, în afară de declarația părții vătămate care în mod constant a susținut că inculpatul a întreținut cu ea raporturi sexuale nefirești, vinovăția acestuia este confirmată de declarațiile martorei I.C. și de concluziile expertizei medico - legale din care rezultă că minora prezenta leziuni anale, respectiv fisuri cu ruptură de perineu și echimoză perineală precum și echimoze pe coapse, leziuni ce datau din 4 decembrie 2002.

Prin urmare, existând dovezi certe de vinovăție a inculpatului, motivul de casare invocat de acesta prin care solicită a se constata nevinovăția sa pentru fapta de viol nu poate fi primit.

Referitor la motivul de casare prin care se solicită reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este de arătat că în mod corect instanțele au constatat că apărarea inculpatului nu este fondată.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi fost provocat de victimă printr-un act violent al acesteia.

De altfel chiar din declarația inculpatului dată în fața instanței rezultă că el a fost cel care a lovit primul victima, după care victima a ripostat, iar apoi inculpatul i-a aplicat multiple lovituri care au produs în final rezultatul letal.

Este evident așadar că susținerea recurentului este nefondată, nefiind justificată reținerea în favoarea sa a scuzei provocării.

Nici cererea inculpatului de a se casa hotărârile pronunțate și a se trimite cauza spre rejudecare nu se justifică atâta timp cât din actele dosarului rezultă că nu au rămas nelămurite aspecte esențiale necesare aflării adevărului, astfel încât nu se impune administrarea unor alte probe.

Singurul martor neaudiat în cauză în faza cercetării judecătorești este P.C., care nu a putut fi găsit cu toate diligențele depuse de instanță, în cauză făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 327 C. proc. pen.

De altfel chiar apărarea inculpatului a invederat că nu stăruie în audierea acestuia atâta timp cât fratele său martorul P.V., martor ocular al evenimentului a descris instanței, în amănunt modul în care s-au consumat faptele.

în ce privește pedepsele aplicate inculpatului, înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor acordând deopotrivă semnificația cuvenită atât pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că o reindividualizare a acestora nu se impune.

Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3187/2004. Penal