ICCJ. Decizia nr. 3219/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3219/2004
Dosar nr. 2175/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 43 din 15 februarie 2004, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul C.V. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost obligat în solidar cu coinculpatul T.I. să plătească părţii civile I.F. SA Arad suma de 489.770.967 lei, despăgubiri civile.
S-a confiscat o rangă de fier, un baros, un târnăcop, un lanţ, trei chei fixe, un cleşte şi o plasă pânză.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 17 aprilie 2003, inculpaţii T.I. şi C.V., însoţiţi de V.M., s-au deplasat cu două căruţe, în zona localităţii Neudorf, judeţul Arad, pentru a strânge fier vechi.
Ajungând pe malul râului Mureş la Staţia de pompare Neudorf, aparţinând S.N.I. Funciare SA Arad, inculpaţii au pătruns, prin escaladarea unei ferestre, în incinta staţiei, cu autorul unui baros, răngi de fier şi chei fixe au dezmembrat mai multe componente ale instalaţiei, pe care le-au transportat la căruţă. Fiind surprinşi de către L.R., angajat al staţiei, însoţit de C.C., pentru a-şi asigura scăparea, cei doi inculpaţi au aruncat asupra acestora cu pietre, bulgări de pământ, bucăţi de fier şi cu o cheie fixă l-a lovit în cap pe primul martor. În timp ce i se acorda îngrijiri lui L.R. de către C.C., inculpaţii au reuşit să fugă, cu căruţa în care se aflau depuse materialele însuşite.
Urmare a acţiunii celor doi inculpaţi, staţia de pompare a fost adusă în stare de neîntrebuinţare, prejudiciul cauzat fiind de 489.770.967 lei.
Împotriva sentinţei penale nr. 43 din 25 februarie 2004 a Tribunalului Arad a declarat apel inculpatul C.V., care prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 110/ A din 29 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.V. cu motivarea că prima instanţă a făcut o corectă încadrare juridică a faptei şi a aplicat o pedeapsă corespunzătoare.
Inculpatul C.V. a atacat cu recurs Decizia penală menţionată, apărătorul său reiterând aceleaşi cereri de schimbare a calificării juridice şi reducerea pedepsei, iar recurentul a pretins că nu a participat la săvârşirea faptei.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, rezultă că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
De altfel, atât la cercetări cât şi la prima instanţă inculpatul C.V. a confirmat participarea sa la săvârşirea faptelor.
Din probele administrate, rezultă că inculpatul C.V. în scopul de a asigura îndepărtarea de la locul faptei cu căruţa în care pusese materialele însuşite, împreună cu celălalt inculpat, a folosit violenţe împotriva lui L.R., care I-a surprins asupra faptelor, aruncând asupra acestuia cu pietre, bulgări şi alte obiecte, care, l-au şi lovit, indisponibilizându-l, ceea ce a permis îndepărtarea ambilor inculpaţi cu căruţa în care se aflau bunurile sustrase.
În aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar, au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 lit. a) C. pen.
Se constată că ambele instanţe au făcut o corectă şi justă apreciere a pericolului social al faptelor şi împrejurărilor în care ele au fost comise, gravitatea acestora şi persoana inculpatului, care în antecedente a mai fost condamnat, în repetate rânduri, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de circumstanţele respective, pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei se impune, cu necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul C.V., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3215/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 322/2004. Penal → |
|---|
