ICCJ. Decizia nr. 327/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.327/2004
Dosar nr. 5188/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 262 din 27 iunie 2003, Tribunalul Braşov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A constatat că partea vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă.
Hotărând astfel, prima instanţă, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 464 din 8 mai 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul M.G., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în noaptea de 25 iunie 1999, în jurul orelor 0,30, inculpatul, împreună cu alte persoane necunoscute a sustras prin violenţă geanta părţii vătămate A.N.
Cauza a fost disjunsă faţă de autorii necunoscuţi, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 17 din 25 ianuarie 2001, Tribunalul Braşov a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) şi e) C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă din perioada 26 iunie 1999, 30 iunie 1999.
În baza art. 346 C. proc. pen., a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate.
Această soluţie a fost menţinută de Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 86 din 12 aprilie 2001, prin care a fost respins apelul declarat de inculpatul M.G.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia penală nr. 5045 din 21 noiembrie 2002 a admis recursul declarat de inculpat, a casat Decizia atacată, precum şi hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea completării probatoriului, apreciind că în cauză instanţele au dat dovadă de superficialitate în exercitarea rolului lor activ şi nu au verificat apărările inculpatului.
Rejudecând în fond după casare, Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 262 din 27 iunie 2003 a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reţinând că singurul mijloc de probă pe care se sprijină învinuirea îl constituie procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, care însă, nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.
Ca stare de fapt, s-a reţinut că în noaptea de 25 iunie 1999, în jurul orelor 0,30, partea vătămată A.N. se deplasa către domiciliul său.
La un moment dat ajungând într-o zonă mai slab luminată, partea vătămată a fost atacată din spate de 3 persoane, care i-au aplicat mai multe lovituri în zona feţei şi a capului, timp în care unul dintre agresori i-a sustras ceasul de la mână, iar din buzunar un briceag mic cu prăsele din textolit. În urma agresiunii partea vătămată a căzut, scăpând din mână şi geanta pe care o avea asupra sa şi care conţinea un sufertaş pentru mâncare.
Potrivit certificatului medical, partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Tot în acel timp, de locul agresiunii s-a apropiat o maşină condusă de subofiţerul de poliţie P.D., astfel că agresorii şi-au încetat agresiunea şi au fugit, martorul i-a urmărit, însă, nu a reuşit să prindă decât pe acela dintre ei care a luat geanta părţii vătămate şi a abandonat-o în faţa magazinului B.M., identificat ulterior ca fiind inculpatul M.G.
Inculpatul a declarat că, aflat în apropierea locului agresiunii, a văzut cum partea vătămată a fost lovită de 3 sau 4 persoane, iar la un moment dat, când în acel loc a oprit o maşină şi şoferul a strigat „stai că trag", s-a speriat şi a fugit spre Calea Bucureşti, observând că în spatele lui fugeau 2 persoane, care în cele din urmă au sărit peste un gard.
Oprindu-se, inculpatul M.G. a fost imobilizat de poliţist şi condus la sediul poliţiei.
În tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inculpatul a avut o atitudine constantă, negând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi dând aceleaşi declaraţii, care nu conţin deosebiri esenţiale de natură a genera suspiciuni asupra sincerităţii sale.
S-a mai reţinut că nici partea vătămată şi nici martora A.A., care a văzut incidentul de la balconul apartamentului în care locuieşte, datorită faptului că era întuneric, nu l-au recunoscut pe inculpat, ca fiind unul dintre cei trei agresori.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru greşita achitare a inculpatului şi a solicitat condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 280 din 9 octombrie 2003 a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la temeiul juridic al achitării, dispunând achitarea inculpatului M.G., pentru infracţiunea de tâlhărie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut că „Probatoriul administrat nu oferă date certe cu privire la un inculpat şi în aceste condiţii nu poate răsturna prezumţia de nevinovăţie şi nici nu înlătură dubiul puternic în ce priveşte participarea inculpatului".
S-a mai reţinut că temeiul achitării inculpatului îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. c) şi nu cele de art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât fapta există, constituie infracţiunea de tâlhărie, însă nu a fost săvârşită de inculpat, ci de alte persoane rămase neidentificate.
În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, reiterând critica formulată şi în apel, referitoare la greşita achitare a inculpatului M.G., pentru infracţiunea de tâlhărie şi a solicitat ca prin reanalizarea probatoriului administrat în cauză, să se dispună condamnarea lui pentru comiterea acestei infracţiuni.
La termenul din 20 ianuarie 2004, în şedinţă publică de judecată, procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de parchet şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.G., intervenind decesul acestuia.
În raport cu motivele de casare invocate, se constată că prioritate în verificarea hotărârii atacate trebuie acordată motivului referitor la încetarea procesului penal, ca urmare a decesului făptuitorului.
Sub acest aspect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, este fondat.
Conform art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, dacă a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului, iar potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile, prevăzute în art. 10 în cursul judecăţii, instanţa pronunţă încetarea procesului penal.
În cauză, urmare citaţiei întocmită în conformitate cu normele procedurale penale pentru încunoştinţarea intimatului inculpat M.G., asupra termenului de judecată din 20 ianuarie 2004, fixat pentru judecarea recursului declarat de parchet, citaţie înaintată la domiciliul acestuia din Braşov, s-a înaintat la dosar, în copie xerox, certificatul de deces eliberat la 3 ianuarie 2004 de către Primăria Municipiului Braşov, din care rezultă că cel citat a decedat la 2 ianuarie 2004.
Aşa fiind, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi va dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii decesului făptuitorului şi se va proceda conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 280 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul M.G.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a intervenirii decesului făptuitorului.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3275/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
