ICCJ. Decizia nr. 3295/2004. Penal. Art.20, 174, 175 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3295/2004
Dosar nr. 901/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 289 din 3 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Decizia penală nr. 7598/2003, inculpatul M.M. a fost condamnat la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din OUG nr. 141/2001, cu art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 141/2001, cu art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 141/2001, cu art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele sus arătate au fost contopite în cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată a fost dedusă durata executată începând cu 19 august 2003, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că părţile vătămate: F.D., L.M. şi S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Determinând vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunilor expuse, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
În urmă cu mai mult timp inculpatul a lucrat în Iugoslavia, de unde a adus şi o grenadă defensivă de mână pe care a păstrat-o îngropată în pământ.
În anul 2002, întrucât nu avea locuinţă şi stătea cu familia (soţie şi 2 copii minori) într-o rulotă într-un parc auto, a depus o cerere la primărie pentru obţinerea unei locuinţe sociale, motiv pentru care a mers de mai multe ori în audienţă şi la viceprimarul mun. Sibiu, D.F.
La începutul lunii iulie 2003, Primăria Sibiu a repartizat locuinţele sociale, iar inculpatul a constatat că nu se află printre beneficiarii unei astfel de locuinţe. Simţindu-se nedreptăţit a hotărât să-i atragă atenţia viceprimarului, mai exact, să-l sperie pentru a primi şi el o locuinţă.
În acest scop, a luat grenada pe care o avea îngropată şi a telefonat prietenilor săi, fie pentru a-i întreba unde stă viceprimarul, fie pentru a le spune că vrea să facă ceva, „să-i pună sarmaua". Pentru a atrage şi mai mult atenţia asupra sa şi mai ales pentru a indica persoana vizată prin acţiunea sa, inculpatul a întrebat mai multe persoane aflate în vecinătatea locuinţei viceprimarului unde anume stă acesta.
În seara de 4 august 2003, inculpatul s-a deplasat la locuinţa viceprimarului, a urcat chiar până la uşă, apoi, după ce a revenit în faţa blocului s-a asigurat că nu este nici o persoană în împrejurimi şi a aruncat grenada.
Urmare a exploziei puternice produse, fragmente de urme metalice au lovit blocul, geamurile unor balcoane, un arbore şi mai multe maşini parcate în apropiere, în două cazuri fiind chiar străpunsă caroseria.
Inculpatul s-a retras, l-a sunat pe prietenul său, R.S. pe care l-a chemat la el şi căruia i-a povestit ce s-a întâmplat. Întrucât a auzit despre efectele exploziei nu a mai avut curajul să meargă la viceprimar pentru a-şi asuma responsabilitatea faptei.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în baza materialului probator al cauzei: procesul-verbal de cercetare la faţa locului împreună cu fotografiile aferente; declaraţia părţii vătămate, depoziţiile martorilor B.C., R.S., T.T. şi L.M., coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut faptele, cu excepţia naturii şi provenienţei substanţei explozibile folosite.
Apărarea inculpatului în sensul că explozibilul folosit ar proveni din petardele aflate în comerţ nu a putut fi reţinută de instanţă, ea fiind infirmată de raportul de expertiză efectuat la Institutul de Criminalistică Bucureşti, serviciul de expertize fizico-chimice şi care a concluzionat fără nici un dubiu, că pe fragmentele metalice ridicate s-au pus în evidenţă urme de trinitrotoluen, exploziv cu utilizare militară folosit şi la încărcarea grenadelor şi că fragmentele metalice ridicate sunt din fontă şi provin de la o grenadă de mână defensivă, probabil F 1. Această probă ştiinţifică a creat instanţei certitudinea că inculpatul a folosit o grenadă deţinută şi folosită ilegal şi nu un dispozitiv artizanal.
În drept, faptele inculpatului comise în condiţiile sus arătate au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 280 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) OUG nr. 141/2001; art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), u) şi f) C. proc. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) OUG nr. 141/2001, cu art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 141/2001.
Împotriva sentinţei au declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul M.M., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinice, primul sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de instanţa fondului, iar cel de-al doilea în ce priveşte reţinerea vinovăţiei sale în comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În expunerea scrisă a motivelor de apel parchetul a relevat că, în mod nelegal şi netemeinic s-au acordat inculpatului circumstanţe atenuante personale, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi nu s-a aplicat un spor de pedeapsă în condiţiile art. 34 C. proc. pen.
În calea sa de atac inculpatul a arătat că nu i se poate reţine vinovăţia sub aspectul comiterii tentativei la infracţiunea de omor calificat, lipsind unul din elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi anume intenţia. A mai susţinut că nu a urmărit producerea rezultatului firesc, specific infracţiunii de omor calificat.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate în raport cu aspectele critice expuse dar şi din oficiu, în limitele statornicite de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că acestea sunt fondate în ce priveşte apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Considerând că instanţa de fond nu a făcut o judicioasă analiză a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a reţinut în mod greşit circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 21/ A din 27 ianuarie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a cuantumului pedepselor principale stabilite de instanţa de fond şi procedând la o nouă judecată în aceste limite a descontopit pedeapsa aplicată în elementele ei componente.
A înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a stabilit următoarele pedepse:
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 280 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 141/2001;
- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 – art. 174 alin. (1) şi (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), u) şi f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 141/2001;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (4), raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 141/2001 şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus arătate în cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare pe care a sporit-o la 8 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 19 august 2003 la zi.
Prin aceeaşi decizie penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.M.
Acesta, nemulţumit de Decizia penală nr. 21/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, în termen legal, a declarat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, secţia penală.
El solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pentru două motive de nelegalitate:
- greşita sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) şi f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 141/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;
- pedeapsa aplicată este greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Motivele de recurs sunt prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este întemeiat pentru ambele motive invocate şi urmează a fi admis ca atare.
1. Cu privire la primul motiv invocat de inculpat şi anume la achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Probele administrate în cauză au stabilit că inculpatul s-a deplasat în cartierul unde locuia viceprimarul D.F., a verificat dacă acesta este acasă, convingându-se că a plecat, apoi şi-a luat măsuri în privinţa prezenţei altor persoane în zona respectivă şi, după ce s-a convins că nu e nimeni, a declanşat mecanismul exploziv. Schijele acestuia s-au răspândit pe o suprafaţă cuprinsă între 4 şi 15,5 metri de epicentrul exploziei lovind 4 autoturisme, geamul unui balcon şi un copac.
Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane adică, fie cu intenţie directă atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acţiunii sale (moartea persoanei) şi a urmărit producerea acestuia, fie cu intenţie indirectă, când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei şi fără a-l urmări, a acceptat totuşi posibilitatea survenirii acestuia.
Intenţia de a ucide se deduce din materialitatea actului care de cele mai multe ori reflectă poziţia infractorului faţă de rezultat.
Atât literatura de specialitate, cât şi practica judiciară sunt constante în a arăta că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete şi îndeosebi în raport cu mijloacele folosite de făptuitor (instrument apt sau nu să producă moartea), cu regiunea corpului lovită, cu numărul şi intensitatea loviturilor, cu relaţiile anterioare infractor-victimă.
În cazul de faţă apare evident că inculpatul nu a intenţionat să suprime viaţa nici viceprimarului, nici altei persoane. Prin acţiunea sa el a urmărit să atragă atenţia colectivităţii asupra cazului său. După multiple demersuri situaţia sa locativă a rămas în continuare nerezolvată şi atunci într-un gest disperat a recurs la această acţiune. Aşa cum s-a arătat el şi-a luat toate măsurile de precauţie pentru ca explozia să nu rănească sau să omoare vreo persoană aflată în preajmă.
Dacă mijlocul folosit de inculpat, respectiv grenada defensivă era apt să producă prin el însuşi moartea vreunei persoane, diligenţele depuse de inculpat de a nu se afla nici o persoană în jur a cărei integritate fizică sau viaţă să fie expuse, înlătură elementul subiectiv al intenţiei chiar în forma lui indirectă. Esenţial pentru existenţa infracţiunii de omor în forma tentată este producerea unui rezultat, existenţa unei victime sau folosirea defectuoasă a instrumentului vulnerant care împiedică producerea rezultatului letal şi lipsa aptitudinii acestui instrument de a produce acest rezultat.
În cazul de faţă deşi instrumentul folosit avea capacitatea să conducă la un asemenea rezultat, modul concret în care a fost utilizat de inculpat a împiedicat producerea rezultatului letal.
Toate acestea demonstrează lipsa intenţiei inculpatului de a produce moartea vreunei persoane.
Nu se poate pune problema nici cu privire la eroarea asupra unei persoane, situaţie în care făptuitorul îşi îndreaptă acţiunea asupra unei persoane pe care vrea s-o ucidă, dar datorită manipulării greşite a instrumentului folosit sau altor cauze accidentale, rezultatul urmărit se produce asupra altei (altor) persoane.
Probele administrate în toate fazele procesului penal relevă că inculpatul nu a urmărit uciderea viceprimarului şi cu atât mai puţin a altor persoane, ci transmiterea unui semnal pentru a-şi rezolva problema socială care îl adusese la disperare pe el şi membrii familiei sale.
În aceste condiţii, inculpatul M.M., urmează a fi achitat pentru fapta prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), combinat cu art. 175 lit. a), e), i) şi f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 141/2001.
2) Cu privire la al doilea motiv de recurs, cel referitor la greşita individualizare a pedepsei
Prima instanţă a aplicat pentru infracţiunea prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., o pedeapsă de un an închisoare.
Instanţa de apel a majorat aceste pedepse la 5 ani şi respectiv 4 ani închisoare.
Analiza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de situaţia concretă şi a împrejurărilor în care au fost comise faptele şi ţinând cont de persoana inculpatului, relevă o aplicare greşită a acestui text care în final a determinat stabilirea unor pedepse eronat individualizate.
Nu s-a ţinut cont de capacitatea psiho-fizică a inculpatului în momentul comiterii faptei.
Acesta, după repetatele încercări de a obţine o locuinţă care să asigure condiţii minime, dacă nu decente pentru familia sa, cuprins de disperare a încercat să atragă atenţia asupra sa recurgând la o acţiune agresivă şi zgomotoasă care, în opinia sa, ar fi determinat o soluţionare mai rapidă a cazului său.
El nu a avut reprezentarea exactă a consecinţelor unui asemenea gest, ci doar dorinţa de a-şi rezolva cu orice chip situaţia.
Instanţele trebuia să mai aibă în vedere în afară de individualizarea pedepsei, conduita anterioară bună a inculpatului, profilul socio-moral corespunzător ca şi climatul familial dominat de grijă şi afecţiune, care în fapt a şi reprezentat mobilul acţiunii sale.
Toate aceste aspecte la care se adaugă lipsa antecedentelor penale ca şi conduita sa procesuală impun reţinerea circumstanţelor atenuante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează, în totalitate, Decizia penală nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează sentinţa penală nr. 289 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) şi f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. şi cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 1 lit. d) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a), e) i) şi f) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 280 alin. (1) şi (4) C. pen., raportat la art. 1 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 141/2001, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) C. pen., de la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la un an închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19 august 2003 la 15 iunie 2004.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3278/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3296/2004. Penal. Art.208, 209, 217 c.pen.... → |
|---|
