ICCJ. Decizia nr. 3308/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3308/2004
Dosar nr. 2342/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 548 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Galaţi, inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1), teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a pedepsei de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 556 din 14 martie 2000 a Judecătoriei Galaţi şi contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 450 zile, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre judecătorească, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 24 octombrie 2002 la 5 noiembrie 2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpatul M.C. a fost obligat în solidar cu inculpatul C.C.V. (şi el condamnat prin această sentinţă penală pentru coautorat la infracţiunea de tâlhărie) la plata despăgubirilor civile în sumă de 6.000.000 lei către partea civilă C.I.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.100.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 3 noiembrie 2001, inculpatul M.C., împreună cu C.C.V., a sustras calul părţii vătămate C.I. La intervenţia victimei care a încercat să-şi recupereze bunul, inculpaţii au lovit-o cu securea şi picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 1482 din 12 decembrie 2001 al Serviciului de medicină legală Galaţi).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, raport de constatare medico-legală, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raport de constatare tehnico-ştiinţific biocriminalistic, procese verbale de percheziţie domiciliară, proces-verbal de identificare, procese verbale de recunoaştere, declaraţiile martorilor B.N., B.C., B.M., S.A., N.V., A.R., declaraţiile inculpaţilor.
Inculpatul M.C. nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 142 din 12 martie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, menţinându-se starea de arest a acestuia şi computându-se detenţia la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.C., dând încadrarea juridică legală şi temeinică faptei săvârşite de acesta.
Partea vătămată C.I. l-a identificat pe inculpat ca fiind una din cele două persoane care l-au lovit în momentul în care şi-a descoperit animalul sustras şi a vrut să reintre în posesia acestuia.
De asemenea, martorul B.N. l-a indicat pe recurentul-inculpat ca fiind persoana care i-a vândut calul sustras.
Celelalte probe administrate în cauză, procese-verbale de cercetare la faţa locului, de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor, converg spre stabilirea situaţiei de fapt conform căreia, alături de C.C.V., inculpatul M.C. este autorul infracţiunii de tâlhărie săvârşite împotriva părţii vătămate C.I.
Pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, recurentul inculpat şi-a formulat alibiuri şi apărări succesive prin care a încercat să demonstreze că nu a comis fapta, susţinerile sale fiind corect înlăturate de instanţele de judecată ca nedovedite şi nesincere.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte temeiuri de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul declarat de inculpatul M.C. ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 24 octombrie 2002, la 16 iunie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 142 din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2002 la 16 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3303/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3314/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
