ICCJ. Decizia nr. 3296/2004. Penal. Art.208, 209, 217 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3296/2004
Dosar nr. 1675/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Sălaj a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- P.S., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru complicitate la infracţiunea de distrugere, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (2) lit. h) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1867 din 14 iulie 2000 a Judecătoriei Braşov, iar restul de pedeapsă rămasă neexecutată de 1072 zile s-a contopit cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia începând cu 6 august 2003 până la 19 decembrie 2003.
- L.A.N., în baza art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în formă continuată, la 3 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (2) lit. h), pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpaţii L.C., G.S.V., L.A.N., P.S. şi C.M.R., în solidar, au fost obligaţi la plata sumei de 25.049.587 lei despăgubiri civile către D.T. Sălaj, inculpaţii L.C., G.S.V., P.S. şi C.M.R., în solidar, la plata sumei de 81.673.337 lei despăgubiri civile către aceeaşi parte civilă, inculpaţii L.C., G.S.V., P.S. şi C.M.R., în solidar, la plata sumei de 12.605.260 lei despăgubiri civile către aceeaşi parte civilă şi inculpaţii L.C., G.S.V., L.A.N., L.A., L.S., L.A., în solidar, la plata sumei de 19.539.325 lei despăgubiri civile către aceeaşi parte civilă, D.T. Sălaj.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul L.C. a unor cleşti, iar de la inculpatul P.S. a unui cântar.
Inculpaţii L.A.N. şi P.S. au fost obligaţi să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 600.000 lei, onorariu avocaţial pentru apărarea din oficiu la instanţă, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin sentinţa penală nr. 591 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Zalău s-a declinat competenţa pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, după schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat şi complicitate la infracţiunea de furt calificat din art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la această infracţiune, pentru inculpatul P.S.
În motivarea sentinţei se arată că încadrarea juridică dată faptelor pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat este greşită, întrucât art. 209 alin. (2) C. pen., nu are lit. h), aceasta fiind cuprinsă în alin. (3) al aceluiaşi articol. După schimbarea încadrării juridice a faptelor s-a constatat că potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (modificată prin OUG nr. 109/2003) competenţa pentru judecarea acestei infracţiuni îi revine tribunalului.
Tribunalul învestit cu soluţionarea cauzei, coroborând probele administrate în cauză: sesizarea organelor de cercetare penală, procese-verbale de constatare a infracţiunilor, procese-verbale de cercetare la faţa locului, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de reconstituire, proces-verbal de cântărire, declaraţii de martori, declaraţiile inculpaţilor a reţinut următoarele:
În data de 27 iulie 2003, după o prealabilă înţelegere, inculpaţii L.C., G.S.V. şi învinuitul L.A.N. s-au deplasat din localitatea Căşeiu, judeţul Cluj în localitatea Gâlgău, judeţul Sălaj cu intenţia de a tăia şi sustrage cabluri de cupru de la reţeaua telefonică amplasată de-a lungul căii ferate tronsonul Gâlgău – Ileanda. Cei trei au aşteptat să se înnopteze, după care L.C., ajutat fiind de G.S.V. şi L.A.N., a urcat pe mai mulţi stâlpi din cadrul reţelei telefonice şi cu ajutorul unui patent, a tăiat cabluri din cupru. Concomitent G.S.V. şi L.A.N. strângeau sârmele în colaci. După ce au ascuns sârmele într-un tufiş în apropierea drumului Baia Mare – Dej, L.C. şi G.S.V. l-au contactat pe P.S. (cunoscut în localitatea Căşeiu sub numele de „C.I.") despre care cunoşteau că achiziţionează metale neferoase. Inculpaţii s-au deplasat apoi, cu autoturismul aparţinând lui P.S., autoturism condus de C.M.R., în locul în care fusese ascunsă sârma din cupru, au încărcat-o în autovehicul, după care au revenit în localitatea Căşeiu, la locuinţa achizitorului. După cântărirea cuprului, s-a constatat că se sustrăsese cantitatea de 70 kg, P.S. oferindu-le celor trei suma de 1.500.000 lei, pe care au împărţit-o în mod egal.
În noaptea de 30 iulie 2003, L.C. şi G.S.V., după o prealabilă înţelegere, s-au deplasat în zona căii ferate din apropierea localităţii Glod, judeţul Sălaj. Cu ajutorul lui G.S.V., L.C. a urcat pe stâlpii telefonici şi a tăiat, mai multe cabluri telefonice din cupru, după care cei doi au strâns sârma în colaci, ascunzând-o în acelaşi loc în care o ascunseseră şi în noaptea de 27 iulie 2003. Ulterior, cei doi l-au contactat telefonic pe P.S., acesta deplasându-se cu acelaşi autoturism condus de C.M. la locul convenit, unde au încărcat sârma. La locuinţa lui P.S., inculpaţii au cântărit sârma constatând că avea o greutate de 50 kg, pentru care achizitorul le-a oferit suma de 1.000.000 lei, din care G.S.V. şi L.C. au dat suma de 100.000 lei lui C.M., pentru serviciile prestate. Atât P.S. cât şi C.M.R. au cunoscut faptul că sârma provenea din tăierea cablurilor telefonice.
În noaptea de 4 august 2003, P.S., C.M., L.C. şi G.S.V. s-au deplasat, cu autoturismul, aproximativ în aceeaşi zonă. P.S. a rămas în autoturism, la o distanţă de circa 5 km de locul faptei, aşteptând, timp în care ceilalţi trei inculpaţi s-au deplasat la stâlpii telefonici amplasaţi de-a lungul căii ferate din apropierea localităţii Rus, judeţul Sălaj. Ajutat fiind de C.M. şi G.S.V., L.C. a urcat pe stâlpi, tăind cablurile ce ulterior erau strânse în colaci de către ceilalţi doi. Sârmele au fost transportate de cei trei, la autoturism apoi la locuinţa lui P.S., unde au fost cântărite, constatându-se că aveau o greutate de 35 kg P.S. le-a achitat celor trei suma de 750.000 lei, pe care aceştia au împărţit-o în mod egal.
În noaptea de 5 august 2003, după o prealabilă înţelegere inculpaţii L.C., G.S.V. şi învinuitul L.A.N. s-au deplasat, cu trenul în localitatea Rus, judeţul Sălaj, cu intenţia de a sustrage sârmă din cupru. În timp ce aşteptau să se înnopteze, inculpaţii şi învinuitul i-au întâlnit pe L.S., L.A. şi L.I. veniţi în acel loc cu acelaşi scop.
Ajutaţi fiind de G.S.V., L.C. şi L.A. au urcat pe stâlpii telefonici şi au tăiat cabluri, după care cei trei au strâns sârma şi au ascuns-o într-un tufiş.
Inculpatul L.C. s-a deplasat apoi în localitatea Glod, unde au încercat să-l contacteze telefonic pe P.S., însă telefonul acestuia era închis, astfel că L.C. a pornit spre locuinţa achizitorului. G.S.V. şi L.A.N. au fost prinşi de organele de poliţie între localităţile Rus şi Glod, aceştia recunoscând comiterea faptelor, indicând locul în care au ascuns sârmele.
În paralel cu activitatea infracţională a acestor inculpaţi cu ajutorul lui L.A. şi L.I. a urcat pe stâlpi L.S., acesta tăind mai multe cabluri. După ce au strâns sârma, cei trei au transportat-o până în apropierea DN Baia Mare – Dej, ascunzând-o lângă podul C.F.R. Rus. În cursul aceleiaşi nopţi, cei trei au fost depistaţi de organele de poliţie.
S-a constatat că inculpaţii G.S.V., L.C. şi învinuitul L.A.N. au sustras 18 kg de sârmă din cupru, iar L.S., L.I. şi L.A. au sustras 34 kg sârmă. Cantitatea totală, de 52 kg cupru a fost predată reprezentantului părţii vătămate D.T. Sălaj, care se constituie parte civilă în cauză cu suma de 146.085.899 lei.
Instalaţiile de telecomunicaţii s-au aflat în funcţiune anterior fiecărei activităţi infracţionale mai sus descrise şi au fost repuse în funcţiune în datele de: 29 iulie 2003, 31 iulie 2003, 4 august 2003 şi 6 august 2003.
Împotriva sentinţei au declarat apel, printre alţii, inculpaţii P.S. şi L.A.N.
Inculpatul P.S. a solicitat achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârşit cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat, complicitate la furt calificat şi complicitate la distrugere, susţinând că, deşi a cumpărat cablu de la ceilalţi inculpaţi, nu a ştiut provenienţa bunului, iar la momentul înţelegerii dintre ei, cablul era deja sustras.
Inculpatul L.A.N. a solicitat desfiinţarea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi al modalităţii de executare, solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea suspendării condiţionate a executării acesteia sau în subsidiar doar reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 72 din 3 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.S. şi L.A.N.
Inculpatul P.S. a solicitat achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar inculpatul L.A.N. a solicitat aplicarea prevederilor art. 867 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia.
Susţinerile inculpatului P.S., în sensul că nu ar fi cunoscut provenienţa bunurilor achiziţionate, fapt pentru care solicită achitarea, sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declaraţiile inculpatului, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (declaraţiile celorlalţi inculpaţi), procesul-verbal de confruntare, rezultă că inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost condamnat, descriind modul în care acestea s-au desfăşurat.
Aşa încât, declaraţiile ulterioare prin care inculpatul nu a mai recunoscut faptele, nu au relevanţă şi nu pot fi luate în considerare.
În consecinţă, solicitarea inculpatului, în sensul achitării nu poate fi primită, în cauză fiind dovedită înţelegerea pe care acesta a avut-o cu ceilalţi inculpaţi, în sensul că va achiziţiona bunurile sustrase de aceştia, cât şi faptul că a beneficiat de o parte din bunurile sustrase, cunoscând provenienţa lor.
Cu privire la pedepsele aplicate în cauză, se constată că la individualizare s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor (fapte deosebit de grave care au avut urmări deosebite asupra sistemului de telefonie), modul şi condiţiile concrete de săvârşire a faptelor, aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse just individualizate, în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste motive nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului L.A.N. şi nici aplicarea prevederilor art. 867 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.S. şi L.A.N. împotriva deciziei penale nr. 72 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 august 2003 la 15 iunie 2004.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.A.N. reţinerea de o zi din 6 august 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2004. Penal. Art.20, 174, 175 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 3303/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
