ICCJ. Decizia nr. 3314/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3314/2004
Dosar nr. 1398/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253 din 13 octombrie 2003 a Tribunalului Alba a fost condamnat printre alţii pe inculpatul:
- A.M. la:
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, ce constituie termen de încercare.
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 3 luni, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OG nr. 18/2003, constată graţiată pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OG nr. 18/2003 s-a constatat graţiată pedeapsa de un an închisoare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpatului perioada executată, începând cu data de 29 iunie 1999 până la 22 decembrie 1999.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 297 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.I. S.R.L. Băicoi, cu sediul în localitatea Băicoi, la plata sumei de 57.727.280 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Prahova, cu sediul în Ploieşti, judeţul Prahova.
S-a dispus comunicarea cazierului fiscal la D.F.P.P.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea de condamnare la registrul comerţului Prahova.
S-a constatat că partea vătămată S.N.P. P. S.A. Bucureşti cu sediul în Bucureşti, nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât nu a suferit nici un prejudiciu.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.I. S.R.L. Băicoi la plata sumei de 4 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În primăvara anului 1998, inculpatul A.M., care era administrator la S.C. A.I. S.R.L. Băicoi, judeţul Prahova a achiziţionat circa cinci tone şnur azbest de la S.C. M.C. S.R.L. Strehaia, S.C. A.I. S.R.L. Băileşti şi S.C. A. S.R.L. Drăgăneşti Olt, societăţi rămase neidentificate.
Inculpatul a intrat în posesia mărfii dar nu şi a facturilor, urmând ca toată documentaţia cerută de lege să fie întocmită după găsirea unui beneficiar.
Singurul document avut de inculpat îl constituie un certificat de calitate a mărfii scris în limba germană şi care atesta că marfa este de provenienţă germană.
Pentru vânzarea mărfii inculpatul A.M. a întocmit mai multe oferte pe care le-a trimis la diferite unităţi economice.
După depunerea ofertelor, inculpatul a făcut demersuri insistente la sediul central din Bucureşti al S.N.P. P., deoarece specificul activităţii impunea utilizarea şnurului de azbest.
Prin intermediul unui cunoştinţe comune inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul C., directorul Serviciului de aprovizionare a S.N.P. Bucureşti, respectiv prin intermediul numitului S.M., director general al departamentului comercial S.N.P., care i-a aprobat oferta şi l-a îndrumat pe inculpatul A.M. cu marfa la Agenţia teritorială de aprovizionare A.N.P. Drăgăneşti, judeţul Bacău.
La data de 20 noiembrie 1998, inculpatul A.M. s-a prezentat cu marfa la Drăgăneşti şi a luat legătura cu directorul S.M., căruia i-a prezentat oferta, însă acesta a refuzat să cumpere şnurul.
În această situaţie, inculpatul A.M. a lua legătura telefonic cu inculpatul C.D., care la rândul său l-a contactat telefonic pe martorul S., insistând faţă de acesta să cumpere marfa inculpatului A.M., însă acesta a refuzat, pe motiv că este vorba de o cantitate de şnur prea mare şi la un preţ ridicat 750.000 lei/kg.
Faţă de refuzul martorului S. de cumpărare a mărfii, inculpatul C.D. l-a îndrumat pe inculpatul A.M. la Agenţia teritorială de aprovizionare Tg. Jiu. la această agenţie inculpatul s-a prezentat în data de 23 noiembrie 1999 şi a luat legătura cu inculpatul S.D., directorul agenţiei.
La prezentarea ofertei de către inculpatul A.M., ofertă avizată favorabil de inculpatul C.D., inculpatul S.D. a luat legătura telefonic cu inculpatul C.D. pentru a întreba dacă şnurul prezentat de inculpatul A.M. poate fi folosit în domeniul lor de activitate şi dacă cantitatea nu este prea mare.
Inculpatul C.D. i-a spus inculpatului S.D. că marfa este foarte bună, de o calitate superioară şi la un preţ foarte bun.
Odată cu prezentarea ofertei avizată favorabil de inculpatul C.D., inculpatul A.M. i-a prezentat inculpatului S.D. şi certificatul de calitate a mărfii scris în limba germană.
Ulterior discuţiei cu inculpatul C.D., inculpatul S.D. a luat legătura cu inculpatul D.I., merceologul agenţiei, căruia i-a spus să se ocupe de întocmirea actelor necesare participării firmei inculpatului A.M. la licitaţie.
Inculpatul D.I. a întocmit referatul de necesitate şi procesul – verbal de licitaţie, acte pe care i le-a dat înapoi şefului de secţie, inculpatul T.N., pentru a le semna.
După semnarea actelor de către inculpatul T.N., acestea au fost predate pentru semnarea numitei R.C., din cadrul compartimentului de preţuri şi numitului O.C., preşedintele comisiei de licitaţie.
La licitaţia organizată pentru cumpărarea de şnur azbest s-au mai prezentat două firme, care nu aveau depuse certificate de calitate şi nici mostre de produse, iar oferta de preţ era mult mai mare decât cea a inculpatului A.M. – 740.000 lei kg.
În data de 24 noiembrie 1999, marfa prezentată de inculpatul A.M., a cărui firmă câştigase licitaţia, a fost cântărită, s-a făcut recepţia acesteia şi apoi a fost depozitată la magazia A.T.A. Tg. Jiu, urmând ca plata să se facă prin compensare cu produse petroliere.
Fapta inculpatului A.M. de a nu înregistra în contabilitatea societăţii a cărui administrator era, a unui număr de trei facturi, sustrăgându-se de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului, a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 15 ianuarie 1999, în jurul orelor 22,00, în timp ce inculpatul A.M. se afla în localul S. SNC Băicoi, fiind în stare de ebrietate a provocat scandal. Laintervenţia patronului localului, inculpatul a început să adreseze injurii şi să comită gesturi obscene şi să profereze cuvinte şi exprimări indecente care au dus la indignarea consumatorilor. La sosirea organelor de poliţie, inculpatul a continuat scandalul, aducând injurii şi organelor de ordine.
Ulterior inculpatul a urcat în autoturismul său şi a plecat spre poliţie, fiind urmat de martorul S., care nefiind atent la o frână bruscă inculpatului a tamponat autoturismul acestuia.
La faţa locului au sosit organele de poliţie care i-a condus pe cei doi conducători auto implicaţi în accident la spital pentru a se proceda la racolarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul A.M. însă a refuzat nejustificat recoltarea acestor probe.
Faptele inculpatului au fost calificate în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.
În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută şi pedepsită de art. 297 C. pen., pentru care inculpatul A.M. a fost trimis în judecată, prima instanţă a apreciat că infracţiunii îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, latura subiectivă, şi l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu următoarea motivare.
Inculpatul a oferit spre vânzare cantitatea de 5350 kg şnur azbest, fără a avea cunoştinţă că aceasta este de provenienţă autohtonă.
La dosar există trei certificate de calitate a mărfii în limba germană, care atestă că provenienţa mărfii este din import, alte probe neexistând.
Provenienţa şnurului s-a stabilit după declanşarea procesului penal cu ocazia efectuării unui expertize autohtonă şi nu de import.
Inculpatul C.D. a fost trimis în judecată pentru infracţiunile de luare de mită, prevăzute de art. 254 C. pen. şi instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen.
Pentru prima infracţiune s-a reţinut că a primit de la inculpatul A.M. suma de 15.000.000 lei (oferită în două tranşe, 1000 dolari S.U.A. şi 5.000.000 lei), pentru a-i aviza favorabil oferta de distribuire a şnurului.
Singur denunţătorul A.M., după ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa a declarat că a oferit această sumă inculpatului C.D., declaraţie care nu se coroborează cu nici o altă probă, din care să rezulte că a pretins sau a primit suma, aşa încât s-a considerat că fapta nu există, procedându-se la achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul T.N. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Instanţa de fond a apreciat în baza probelor administrate că aceste fapte nu există şi a procedat la achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Obiectul material al infracţiunii se realizează prin contrafacere sau prin alterare, iar înscrisul oficial falsificat constituie produsul infracţiunii.
Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. „înscrisul oficial" este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unui asemenea unităţi.
Cele două procese – verbale de licitaţie pentru valorificarea şnurului la A.T.A. Tg. Jiu au fost întocmite de inculpatul D.I. şi semnate de inculpatul T.N. şi de ceilalţi membri ai comisiei. Comisia a fost legal constituită şi nu s-a comis nici un fals, mai ales că nu poartă ştampila sau sigiliul înregistrat la unitatea emitentă.
Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.N. şi instigare la această infracţiune pentru inculpatul C.D., instanţa de fond în baza probelor administrate a procedat la achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., constatând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, nu există prejudiciu în cauză.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului, trebuie să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele prevăzute de art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia, cu consecinţe deosebit de grave, adică o pagubă materială mai mare de două miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen., ori altei persoane juridice sau fizice.
În cauză, partea vătămată SNP P. nu s-a constituit parte civilă, întrucât nu a suferit nici o vătămare, nici un prejudiciu sau vreo perturbare a activităţii, ca urmare a faptelor săvârşite de inculpaţi.
De altfel, se poate observa din actul de sesizare a instanţei că faţă de inculpaţii D.I. şi S.D. s-a dispus disjungerea cauzei, urmând ca cercetările faţă de aceştia să fie întocmite într-un alt dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, condamnarea inculpatului A.M. şi pentru infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu motivarea că inculpatul avea cunoştinţă de calitatea şnurului spre vânzare, chiar dacă documentele de însoţire erau în limba germană.
De asemenea, s-a criticat sentinţa şi sub aspectul motivării temeiului de achitare, că deşi acesta este art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (lipsa laturii subiective a infracţiunii), instanţa de fond îşi motivează soluţia pe norma de fapt prevăzută de art. 51 alin1 C. pen., cauză ce atrage înlăturarea caracterului penal al faptei.
S-a mai criticat sentinţa sub aspectul reţinerii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în sensul că încadrarea juridică este incompletă, iar pedeapsa aplicată nelegală faţă de neîncriminarea mai severă a faptei prin pct. 6 lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Cu privire la inculpatul C.D. sentinţa a fost criticată, pentru necondamnarea acestuia pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., apreciind că vinovăţia inculpatului rezultă cu certitudine din avizul favorabil acordat ofertei inculpatului A.M., declaraţia acestuia şi insistenţele nejustificate asupra direcţiilor de la A.T.A. Drăgăneşti – Bacău şi A.T.A. Tg. Jiu.
Sentinţa instanţei de fond a fost criticată pentru achitarea greşită a inculpatului T.N. cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen. şi respectiv instigare la această infracţiune reţinută în sarcina inculpatului C.D., motivat de faptul că sub aspectul laturii obiective nu este întrunit conţinutul juridic al acestei infracţiuni, prin lipsa pagubei sau a vreunei perturbări.
Avându-se în vedere că partea vătămată SNP P. Bucureşti nu se constituie parte civilă s-a solicitat ca în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea sumei de 2.432.851.400 lei în favoarea statului de la inculpatul A.M., întrucât el a dobândit în mod vădit prin firma sa această sumă în detrimentul părţii vătămate.
Soluţia primei instanţe a fost criticată şi pentru greşita achitare a inculpatului T.N., pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aceeaşi motivare că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Inculpatul A.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând achitarea pentru cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnat solicitând că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social a infracţiunii sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
Prin Decizia penală nr. 36 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, desfiinţând sentinţa atacată numai cu privire la neaplicarea legii penale mai favorabile şi, rejudecând în aceste limite, a adăugat art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, săvârşită de inculpatul A.M.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 29 iunie 1999 la 22 decembrie 1999.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului recurent, iar instanţa de control judiciar a procedat la o corectă încadrare juridică dată faptelor săvârşite de acesta.
În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, în raport şi de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel, probele administrate în cauză au dovedit săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (declaraţiile numiţilor M.C., C.C., B.D.I., M.M.F., J.G., C.I., C.C., F.G.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, din probele administrate în cauză rezultă că la 12 iulie 1999, organele de control financiar şi fiscal din cadrul D.C.F.F.P. au efectuat un control financiar, contabil la firma inculpatului A.M., S.C. A.I. S.R.L. Băicoi, constatând că în perioada 1998 – 1999, inculpatul nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un număr de trei facturi fiscale sustrăgându-se, astfel de la plata unor sume datorate bugetului de stat.
În consecinţă, faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost dovedite, susţinerile acestuia, în sensul că este nevinovat fiind infirmate de probele administrate, motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea inculpatului în sensul achitării.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3308/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3317/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
